21.03.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 80

Mai ții minte oZo?

Sunt aproape 9 ani de atunci. Tot un fel de Fotograf utilitar erai. Ceva mai amestecat. Făceai și albume, făceai și nunți, făceai și altele care-ți plăceau și-ți punea mintea la contribuție. Dar încă nu ajunsesei să înțelegi. Să ”ghindești în color” cum îți spusese că o face regretatul Ioșca Baci prin 1990 și ție-ți venea să râzi că nu pricepeai ce vrea să spună. Acum te uiți în jur și pricepi imediat. După cum ține aparatul în mână, după cum declanșează, după cum o face pe-a cimpanzeul zgâindu-se în gemulețul din dosul ”camerei”, după ce pune pe FB. Mamă... ce reticent ai fost până ți-ai făcut și tu FB și ai intrat în rând cu lumea. Pricepi după ce scrie, după cum vorbește, după, după, după. Acum e tare ușor să vezi și să pricepi. Să te faci înțeles e mai greu. Să poți face și pe alții să înțeleagă ce e greu de priceput și pare din alt film.

Toți vor poze de la tine. Le crapă buza după ele, te caută azi dar le vor alaltăieri. Și, musai moca. Nu știu cum dracu mă găsesc tot felul de intreprinzători care au afaceri cu nenea Statul, adică adună de pe la unul și altul texte de prin județele patriei și poze și apoi le vând la primării ca să-și facă sait, că ăia e urangutani și nu-și pot rezolva treburile singuri, fără ajutorul băieților deștepți... și tu te uiți pe cearșafurile lor de hârtii și bifezi de la Botoșani, Iași și Suceava peste 70% din ce au ei nevoie și e bine... uraaaaaaaaaaaaaa, aaaaaaaa, aaaa, aa, a. ”Da de ce așa mult pentru o poză cu drept de autor, că e 400 de imagini și ceva și e mult, că să-nțelegeți și dvs, că suntem și noi uoameni”... Păi da, voi sunteți uoamini și eu un bou de fotograf. Voi aveți nevoie de ele alaltăieri și eu le-am fotografiat de-a lungul a peste 9 ani, de când am trecut pe digital. Ar trebui să mă simt excitat și să ejaculez pe pereți de plăcere la gândul că ce onoare pe mine să-mi văd pozele pe saitul Primăriei din Iași, unde lucrez și unde, oricum pozele ar trebui să fie demult... ”Ar trebui” am zis?...

Și tot așa... mai te trezești cu Tanda pe cap care și ea vrea să facă a 8-a minune a lumii moderne la Iași și are și ea nevoie de pozele tale. Și te uiți sidefat la ea cum te privește-n ochi și te minte suav că ”ieri v-am dat drumul la bănuți, Domnul Ozolin” iar mâine-ți spune candid că ”ieri am avut conturile blocate pentru o datorie de 320 de lei dar azi la amiază mama v-a făcut plata”... Păi măi fato: ai văzut 100 de poze de la mine și ai mai avea nevoie de încă pe-atâtea. Oare crezi că le mai vezi? Chiar de-ar fi să-mi fac bagajul din instituție???

Mai ții minte oZo? Cum o dai, cum o-ntorci, ”vremea trece măi ....”!