Dacă ieri nu m-am putut desfășura, măcar azi să o fac, ca să nu-mi pierd antrenamentul. Amu două zile aminteam despre parale la fotografi (a se citi ”paralele inegale”) și despre Marea (sau mareea?) plictiseală a pândacilor la nunți. Acu, adică ieri, voiam să extrapolez oleacă, în sensul că:
Eu personal aș împărți marea masă a celor care clămpănesc la obturatoare pe la nunți în trei categorii mari și late. Adică...
1. Cei mai noi în branșă. Da și cei mai mulți. Și mai nerăbdători de a se afirma și a le lua maul la toți ceilalți din categoriile celelalte două superioare... Ei sunt artiștii în devenire mereu atenți la ”nou” și mereu gata să experimenteze pentru a putea rămâne posterității ca inventatorii cârpei ude în materie de nunți și a fasungului cu 2 becuri în materie de iluminat asperitățile din cuplul pe care tocmai îl pozează (etc, etc). Echipați de la prost spre așa-și-așa, beneficiarul, adică madam mireasa mai ales, găsește în această categorie de ”artiști ai scării de bloc unde locuiesc” satisfacerea deplină și multilaterală a tuturor viselor dezlănțuite în materie de poze care mai de care mai chicioase - gen ”mireasa sau mirele în palmă”, ”mireasa făcând treabă mare după boschetul nr. 6 din fața Palatului Culturii (adică, pentru necunoscători, mireasa pe ciuci cu rochia împrăștiată artistic jur împrejur)”, ”grup făcând semnul victoriei cu mâna dreaptă sau arătând fotografului un deget în sus sau în jos, după posibilități”, etc, etc. Paralele încasate de acești foto-artiști sunt la fel ca și oferta pe care o oferă (dacă mă pot exprima așa), adică de la foarte puține până spre puține. Totuși, la patru spre șase nunți într-o lună, se adună ceva-ceva, cât familia respectivului foto-artist să nu moară de foame și să-și poată plăti abonamentul pe RATC. În perioada de post respectivii se antrenează cum să facă poze mai clare și încadrări mai reușite pe ”bodyul” consoartei din dotare, mai se antrenează la editări în PhotoScape, sau duc discuții interminabile pe forumuri cu alți artiști din aceeași categorie a (dez)iluziilor pierdute.
2. O categorie aparte sunt fotografii din această zonă, în majoritate oameni care au cochetat sau lucrează în presă. După posibilități, unii dintre ei (cei mai mulți) sunt prost echipați (munca la patron nu aduce decât foarte rar dotări de ultimă oră) sau dotați ”suficient” (cei care înțeleg ca din banii câștigați să mai investească și în sculele aducătoare de păpică. Oricare dintre ei ar fi (cei care trag ziarul în piept clămpănind pe sculele cu care au fost dotați la angajare) sau cei care lucrează cu echipamentul lor, beneficiarul are asigurate niste imagini ”cinstite și corecte”, semn că a purta zi de zi un aparat de fotografiat în mână lasă semne adânci în mintea și sufletul mânuitorului. Prețurile practicate în această zonă de ”risc” mediu sunt de la 2 la spre 3-4 sute de euro, în funcție de ziarul pe care-l are în spate fotograful, inclusiv în funcție de notorietatea pe care și-a dobândit-o pe plan local. În acest segment se poate lucra și pe factură, semn că cel care o dă este spre capătul maxim al ofertei de preț, asigură imagini bune și poate să-și pună chiar amprenta (concepție, stil, editare) asupra produsului final...
3. Aici e aici... toți fotografii de nuntă din această categorie au atașat, invariabil, la nume și cuvântul Photography. Vrei o nuntă cu dichis, aici găsești fotograful pe care-l visezi. Scule de ultimă generație, fel de fel de coclendere-accesorii, editări sofisticate, liste de așteptări de 2-3 luni de zile, albume mirobolante - toate le găsești aici și numai aici. Este ca un fel de castă, unii sunt prieteni cu alții și se respectă între ei, alții sunt dușmani cu unii și se scuipă de mama focului, dar fiecare are un stil aparte, inimitabil și recognoscibil de la Pitești la Suceava și de la Constanța la Sibiu. Este o ”secțiune” măcinată de întrebări perpetue, de furtuni într-un pahar cu apă, mai ceva ca în lumea paralelă din care-și trag seva, aceea a cântăreților la modă de la ”evenimentele” pe care le frecventează împreună. Tot în post ei fac workshopuri de (cum altfel) Fotografie de Nuntă, la care se adună și fugăresc o gagică și-un flăcău care mereu le stau în cale, discută despre noi tendințe în materie de editare (photographer și videographer), despre marketing și alte subiecte serioase. Sincer, din ce am văzut eu pe saiturile cu care sunt dotați, mulți dintre ei nu știu cum și-au căpătat renumele de a se încadra la această categorie, dar sunt și câțiva care reușesc să te enerveze... Bunînțeles că aici prețurile sunt de la mari la foarte mari, că altfel nu s-ar scrie povestea!
Acuma, sincer, în toate cele trei categorii sunt și excepții (?). Adică oameni onești, care știu meserie, pentru care scula este o prelungire a minții și se ajută de ea într-un mod creativ, oameni pe care dacă-i întâlnești și îi angajezi la nuntă musai îți vei aminti, peste ani, cu bucurie și respect de ei. Dar asta-i altă poveste... Și-am încălecat pe-o șa (tra la la)!
P.S. Textul de mai sus este un pamflet, orice asemănare cu personajele din viața reală este absolut întâmplătoare! Parcă așa se zice...
P.S. 2... Imaginea se cheamă ”Amar Tango”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu