Imaginea (sau imaginile) de mai sus... povestea e simplă: cea din dreapta, alb-negru este făcută de către Dinu Lazăr la Oradea în anul 1990. Era vernisajul primului Salon de Nud, organizat de către Ștefan Toth și Clubul ”Nufărul”. Cu câteva ore mai înainte fusese jurizarea unei noi ediții a Salonului ”PremFoto”, cine-și mai aduce aminte de el... ”Nasul” mi-l pusese Profesorul Lăzăroiu (fie-i amintirea proaspătă mereu), iar eu mă dădeam cocoș în fața imaginilor color (impecabile, da seci) făcute de către Ida Simon (își mai aduce cineva aminte de ea? Numele ei s-a șters din fotografia de la Romanela odată cu ștergerea numelui Uzinei de Materiale Fotosensibile AZOMUREȘ, unde lucra ca încercătoare de materiale - cu filme Kodak, aparat Hassi și, doar, hârtie color AZO). Povestea nu-i asta. S-a scris la vernisaj unde unul dintre cei care a vorbit cu aplomb a fost regretatul Marx Jozsef. Bineînțeles, tot discursul a fost în maghiară și n-am înțeles nimic. Doar țin minte că a vorbit tare frumos. Mai pe seară, la coktail, după ce i-am spus lui Ioșca Baci că a vorbit minunat de n-am înțeles nimic, l-am întrebat de ce a renunțat la fotografia alb-negru, în care ara mare maestru. Mi-a dat un răspuns pe care la vremea aceea nu l-am priceput. Ba chiar m-a făcut să râd, e drept în sinea mea: ”eu acum ghindesc in color”. Peste ceva vreme am priceput ce mi-a spus atunci. Când am descoperit și eu culoarea, echilibrul ei în fotografie, cât să dai ”drumul la robinet” atunci când încadrezi, cu aparatul la ochi, și ești gata să declanșezi. Cum este să gândești ”în culori”. Tare mă tem că nici un manual din lume nu ne poate învăța asta. Colorul ăsta există, ca și alb-negrul, în noi. Și nu prea are treabă una cu alta, cum nici merele cu perele n-au. Și de aici vă puteți însăila singuri propriile povești!
Imaginea din stânga (o jumate din ea) este făcută acum trei ani de către Florin Macovei. Când încă nu mă defectasem la cap și mai trăgeam în instalație Cola light cu alămâie. Nasul mi l-am pus singur de data asta. Rămăsese de la cornetul cu înghețată de ciucalată pe care tocmai îl băgasem la ghiozdan. Și ca să se poată face lesne diferența de ocale dintre prima și a doua imagine (de vreo 30) am mai adăugat jumate de imagine, în oglindă, devenind Balaruru cu 2 capete al Fotografiei de aici și de pretutindeni, ceea ce-mi place îngrozitor!
PS... mulțumesc celor (3) care și-au amintit că azi mă cheamă și Constantin!
PS... mulțumesc celor (3) care și-au amintit că azi mă cheamă și Constantin!
Un comentariu:
cu noi impliniri pe pla foto si sentimental. Cu stima Mihai Colta
Trimiteți un comentariu