Toate cele trei imagini vorbesc despre ”unghiul” în fotografie. Adică de unde, din ce loc, din care parte alegi să declanșezi. Toate trei imaginile sunt făcute în Franța, acum mai mulți ani. Prima pe cheiul Senei în Paris, cea de a doua în Jardin de Tuilleries, iar cea de a treia la Versailles. Să nu credeți că sunt făcute cu cine știe ce aparat sofisticat, ci cu un Fuji nu mai știu cum. Plecasem în ”aventură” cu un amic spre Paris și într-o dimineață, într-un sătuc din Austria, unde dormisem peste noapte, uitasem, la hotel, rucsacul cu aparate (le-am recuperat intacte la întoarcere). Așa că am fost nevoit să pozez prin Paris cu aparatul de rezervă al colegului. Asta până i s-a terminat bateria. A doua zi!
Cine a fost prin Paris și a hălăduit pe cheiul Senei (partea centrală) știe că acesta se află mai jos decât străzile principale, circulate de mașini. De pe unul dintre trotuarele de acolo am făcut prima imagine, în jos, spre apă, surprinzând doi îndrăgostiți. Că la încadrare m-am ajutat și de stâlpul de iluminat (cu lampa aferentă) asta e o altă treabă și ține de imaginație. Sau de cultura aia vizuală de care am tot vorbit. Cea de a doua imagine... doamna îi tot explica domnului cu gesturi largi probabil visul de noaptea trecută. Fântâna avea vreo opt țâșnitori și a fost de ajuns să mă poziționez în unghiul ideal pentru a realiza o imagine amuzantă. Am avut și noroc, pentru că una vedeai pe LCD și alta fotografiai, întârzierea fiind de aproape jumătate de secundă. Dar mi-a ieșit. Cea de a treia, pe treptele care coboară spre grădina Palatului de la Versailles, un domn distins, cu haină de piele, contemplă peisajul. Iarăși m-am poziționat în spatele lui, am încadrat - jumătate domnul, jumătate perspectiva spre grădină și am avut norocul ca să nu fie prea multă lume în partea de jos, astfel încât grădina să se vadă în toată splendoarea ei.
Cum spuneam, unghiuri și unghiuri, alegeri și alegeri, imagini și fotografii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu