Să continuăm cu imaginile care spun câte ceva. Categoria ”fotografie de stradă”, subdiviziunea ”căței”... În scumpa noastră Patrie e mai greu să faci acest gen de imagine. 95% dintre câinii pe care-i întâlnim zilnic sunt ai nimănui. Este o isterie întreagă în România cu privire la câini, de ani de zile (de dinainte de 89, când Ceaușescu a demolat orașele și i-a făcut pe orășeni din ”căsari” ”blocari” fericiți, câinii aferenți fiecărei curți devenind ”comunitari”) nimic nu se poate rezolva pe acest segment, deși se cheltuiesc milioane și iarăși milioane pe sterilizări fictive făcute de ”medici deștepți”, situația este scăpată de sub control. Doar presa isterizează poporul când un ”maidanez” atacă copii sau bătrâni, când ”tragedia” lovește. Este ca un blestem. Nicăieri pe unde am umblat în lumea asta nu am văzut situația de la noi. Ceilalți și-au rezolvat problemele, noi...
O imagine făcută în Bruges - Belgia. Ce am putea ”citi” în această fotografie? Are o ”poveste”?. Sigur că are: există în lumea asta oameni care-și tratează animalele de companie ca pe niște copii. Pe care i-au avut și au plecat spre alte zări sau pe care nu i-au avut și i-au înlocuit cu aceste ”suflete” necuvântătoare. Vă dați seama ce mișto ar face golanii dacă te-ar vedea în Romanela ieșind cu dulăul în cărucior de copil? Nici nu ar conta dacă ar avea o labă ruptă, dacă ar fi bătrân și n-ar mai putea merge... haiul ar fi garantat. La ei (la alții) se poate. Și nimeni nu spune nimic, nu se miră și nu face mișto. Au văzut că- fotografiez și s-au arătat mirați. Și mi-a fost, pentru o clipă rușine că am declanșat înspre ei. Este o lume pe care încă nu o înțelegem. Pentru că nu avem puterea și nici educația să o facem. Unii dintre noi. Oare câți?...
O imagine făcută în Delft - Olanda. Un om purtând în lesă doi câini. Numai că unul trăgea hăisa și celălalt ceala. Era o încântare să-l vezi pe bietul om cum se chinuia cu ei să-i facă să meargă în aceeași direcție. După vreo cinci minute de ”du-te vino” s-a dus la ei, la luat pe cel care trăgea hăisa și l-a pus pe direcția opusă. Mergeau de mai mare dragul cu urechile lor caraghioase măturând caldarâmul în aceeași direcție acum. După 100 de metri au repetat operațiunea de a o lua care-ncotro. I-a pus, liniștit, din nou pe direcție. La noi... câte șuturi ar fi luat bietele patrupede...
Tot prin Bruges. O imagine hazlie... Se pare, la prima ”citire” că domnul de pe bancă din stânga îl miroase sub coadă pe câinele alb și toflogos din mijlocul străzii. Este o iluzie. Între cei doi sunt câțiva metri buni. Sincer, este o imagine datorată întâmplării. În momentul declanșării, domnul de pe bancă începuse să se ridice, lucru pe care nu aveam cum să-l prevăd. A ieșit un cadru haios, semn că și ea, întâmplarea, face parte din arsenalul fotografului de stradă.
Pe mâine, Prieteni!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu