Vara anului 1990, Ploiești. Podul Muzeului de Istorie (parcă), foto Florin Andreescu. Era în ziua vernisajului Salonului Foto Art, organizat de către David Friedmann în anii cu soț. În cei fără soț organiza Salonul ESEF. Cu ”franțuzoaica” venisem de-acasă... Florin doar a insistat să ne facă o fotografie pentru zilele ce vor veni. Au trecut de atunci 24 de ani. Imaginea are un aer de fotografie de epocă. O epocă a tinereții noastre în care iubeam, făceam fotografii, tocmai scăpasem de Comunism și, încă, nu știam ce ne așteaptă.
Dulcea pasăre a fericirii, tinerețea!
Un comentariu:
" dar ziua care trece si ma loveste-n treacat
imi inconvoaie carja si-mi umileste crinii...
iar inima urmeaza s-atarne ca un lacat
cu cheile pierdute , la portile luminii..."
Trimiteți un comentariu