Am vrut să scriu aseară dar am lăsat-o pentru astăzi și mi-au luat-o alții înainte. Despre ”mândria de a fi Român”. S-a creat în ultimele zile o întreagă isterie față de Simona Halep. După fiecare meci câștigat toată lumea o ridică în slăvi și se regăsește în performanțele ei. Toată lumea umple internetul cu adeziuni benevole la ”mândria de a fi Român”. Dacă țineți minte, tot așa era și cu Lucian Bute înainte de a-i sparge fața un bătăuș mai tare-n instalație decât el. Toți erau mândri. După cafteala care și-a luat-o n-a mai fost nimeni, uitând că fiecare dintre noi avem limite peste care nu putem trece și nici norocul nu durează o veșnicie. Cei care își behăie în spațiul virtual (printre care și colegi și colege purtători de aparate foto) ditamai mândria nu reușesc să priceapă un lucru simplu: Halep este o jucătoare profesionistă de tenis. Pentru a juca cât mai bine s-a pregătit de copil, a lăsat la o parte bucuriile unei copilării fericite și a dat cu racheta în minge zi și noapte cu îndârjire. Dublată de talent, munca a început să dea roade. Este pe culmi și, ce este mai important, câștigă bani. Pentru că, la urma urmei, la bani se rezumă încăpățânarea fiecărui performer într-un domeniu sportiv sau altul. Simona este o mașină de jucat tenis și de făcut bani. Iar cei care-și regăsesc mândria pierdută în așa ceva sunt deja amintire pe lumea aceasta fragilă. Nu vor reuși niciodată să producă nimic de care să fie, în primul rând ei mândri că sunt Români și apoi ceilalți. Își vor căuta modele la nesfârșit uitând să trăiască, uitând că, dacă au talent, trebuie să-l lustruiască pentru a-l face să spună lumii ceva. La fel cum face Simona, nu?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu