Nu am mai scris de ceva vreme pe aici. Nu știu dacă mi-ați simțit lipsa... dar eu sigur v-am simțit-o. Împleteam la albumul cu Iașul și trăgeam cu coada ochiului spre blog: să scriu... să nu scriu... Acum, în mare, am definitivat albumul. 312 pagini. Ditai cărămida. Mai am de pus traducerea textului în limba engleză (când va veni) și explicațiile la imagini. Sunt 257 de imagini, peste 75% noi. Mâine sper să termin și coperta. Îmi trebuie inspirație pentru ea!
Duminică am mers până la Mănăstirea Galata. Aveam de repetat câteva imagini pe care le-am făcut iarna. Și de fotografiat și Monumentul Eroilor din primul Război Mondial. După ce mi-am făcut treaba am ieșit pe lângă zidul mănăstirii spre ”luminișul” de unde se vede orașul. Apoi am luat-o pe străduțele din stânga mea, și dă-i și mergi, și uită-te după o imagine cu orașul... La un moment dat drumul de la jumătatea dealului s-a terminat. Variante... numai două: ori la vale, ori în sus. Am luat-o voinicește la deal, abrupt nevoie mare și m-am izbit de terasa special amenajată pentru cei cu limba scoasă preș după asemenea ascensiune. Da m-am ținut tare și n-am adăpat calul. Am luat-o la dreapta, pe străduța asfaltată și plină de viluțe - viloaie, doar - doar oi mai vedea orașul la bloace. Aiurea, nu se vedea. După ceva vreme s-au terminat casele. Am luat-o la vale printre maldăre de gunoaie aruncate voinicește de locatarii din preajmă, pe sub o linie de înaltă tensiune. De aici se mai vedea câte ceva:
Am ajuns pe tăpșanul din dreptul cartierului Dacia. L-am traversat, am trecut Bahluiul pe punte și am luat otobuzul 28 de la capăt. Am ajuns acasă pe la 13,30, după vreo trei ore de mers pe jos. Să fi piciorit vreo 8 - 9 kilometri. A fost interesant și am făcut câteva imagini bune pentru folosit în tipăriturile ce vor veni. Păcat că nu m-am gândit să dau adunarea să facem drumul în mai multă lume cu aparate. Promit să refacem traseul...
Noapte bună, copii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu