Poate fi (și este), pe rând, o fotografie de reportaj, călătorie, stradă, eseu.
- reportaj - pentru că fotograful în decupajul pe care l-a făcut ne dă, pe două planuri, tot atâtea povești...
- călătorie - pentru că, la o privire simplă, ne dăm seama că este făcută în altă zonă decât Romanela noastră dragă. De unde? De la scrisul de pe vitrine...
- stradă - pentru că da, e făcută undeva pe stradă, o terasă în fața unui restaurant. Am mai putea deduce - după ce vedem - că e făcută mai spre dimineață, când lumea-și bea cafeaua și face și niscaiva cumpărături...
- eseu - (chiar așa, eseu? mă veți întreba... de unde și până unde) cele două planuri le putem uni într-o poveste. Aceea a ”neuitatelor femei” (cele două ”balerine” din vitrinele restaurantului la care, încă, mai gândesc cei doi domni (fiecare cu atitudinea lui)...
Sunt lucruri imperceptibile, pe care fiecare le percepe și le simte (sau nu) după propria putință. După propria cultură vizuală. După propriile sentimente și afinități cu subiectul din față. Imaginea este rodul unei simple întâmplări. M-am aflat cu aparatul într-un loc în care se întâmpla ceva (pentru mine) și din care am reușit să extrag esența: doi domni și două balerine. Restul este povestea fiecăruia dintre noi, privitori, fotografi, artiști!
Noapte bună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu