... este femeia de lângă tine, cea pe care o lași și o găsești acasă când pleci și te-ntorci, care-ți stă de-a dreapta mereu - și la bune și la rele, care te-nvăluie cu parfumul pielii ei când o iubești, la care te pierzi în ochi când te privește, pe care o ocrotești când îi este greu și-i ești aproape în momentele de cumpănă - și-ți este și ție aproape când lehamitea de lume te-nconjoară, mâna de om care-ți pune dinainte mâncarea gătită pentru tine cu aceeași dragoste cu care te-a primit în casa ei s-o iubești. Este Minunea unei lacrimi căzută din ochiul trist al destinului pe care nu vrei s-o mai vezi și care trăiește deznădejdea supremă - frica de a nu fi umilită. Pentru că atâta i-a mai rămas, umilința aruncată spre ea de glasul tău rece și tăios ca gerul de februarie în pleoape, de ochiul tău prea lucid și fără urmă de bunătate întoarsă înapoi, de mâna ta tăind aerul împrejur ca o sentință de condamnare la singurătate...
Bărbatul care le știe pe toate, care nu s-a pus niciodată în genunchi spre a cere iertare, bărbatul puternic și priceput la toate căruia toate i se cuvin... să fiu eu? să fii tu? Eu știu ce-nseamnă umilința, să pierzi, să dăruiești și să nu primești nimic înapoi, știu cât de mult poate să doară tristețea, cât de mult poate devasta sufletul și așa mic al păsării care se zbate în colivia numită casă încercând să zboare spre lumina din zori. Am primit și am dăruit, am ales și am pierdut, am lăcrimat și am șters lacrimile din ochii iubiți, am înșelat și, la rîndul meu am fost înșelat, am mângâiat și am întins obrazul celălalt, dar nu am umilit. Și asta o pot confirma ”clipele” care mi-au făcut viața dulce-amară. Și mai știu că, da, mă pot umili dacă astfel pot aduce un zâmbet pe fața brăzdată de singurătate a femeii iubite, că pot să cobor acolo unde calcă talpa ei mică și să astup abisul peste care e gata să pășească... Și chiar dacă nu știu acum de ce are nevoie, mâine voi putea înțelege, pentru că și mâine este o zi iar dragostea mea veghează și învăluie ca privirea ei atunci când se oprește asupra-mi radiind cea mai minunată lumină - lumina singurătății în doi.
O noapte blândă, oriunde te-ai afla!
O noapte blândă, oriunde te-ai afla!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu