Întâlnirea - Taina - Mărturisirea 1

Întâlnirea: ieri seară la Teatrul Luceafărul. Protagoniştii: Ion Caramitru, Gioni Răducanu şi noi.
Taina: Spectacolul extraordinar de muzică şi poezie.
Mărturisirea: Nichita Stănescu!...

Câine alergând peste orizont la apusul soarelui

Botiza, aprilie 2008

Segmente de timp paralele

Sărut mâna, Stăpâne!...

Două secvenţe din viaţă mă urmăresc de câteva zile: prima, surprinsă în imaginea de mai sus, recunoştinţa câinelui când îşi primea raţia zilnică de două bomboane atunci când Moş Vasile se întorcea acasă de la târg (şi despre care am amintit AICI). A doua, de acum trei zile: ieşind din casă, un câine venea dinspre tomberonul cu gunoi având în gură o pâine. Am întins mâna spre el şi i-am spus "dă-mi-o mie"... A venit şi mi-a pus-o în faţă, privindu-mă apoi în ochi. Două segmente de timp cu aceeaşi semnificaţie. Şi nici nu ne dăm seama că am mai murit un pic!...

Fotografia, 1991. Film Kodak PJC 120, aparat Pentakon SIX-TL, obiectiv Pentakon 90/2,8

Ultima primăvară

Într-o zi ceva se rupe. Şoaptele lumii se opresc. Tăcerea se-aşterne peste amintire. Ultima primăvară a plecat către altă zare!...

Clipa nu se-ntoarce, Prieteni. Oricât ne chinuim să o ascundem memoriei... Doar fotografia rămâne, Regat fără stăpân. Condamnat la uitare!...

Maramureş - Breb

O jumătate de zi petrecută în Breb-amintiri pentru o viaţă... Dan DINESCU, Mark SHERMAN, Florin ANDREESCU, Vasile DOROLŢI, Felician SĂTEANU, Ghiţă PORUMB, Mira MARINCAŞ. Colegii fotografi care, alături de mine au aşteptat "clipa de graţie". Lumina divină!...

Hai-hui prin Grădina botanică 2

Foto: 10.05.2008, Canon EOS 30D, obiectiv 50mm/1,8, inele prelungitoare...

P.S. (pentru Sebastian Bujor): am mai spus-o odată, analfabetismul fotografic în România este, din păcate, o stare de fapt!... "Fotografi" care nu-şi cunosc aparatul, care nu ştiu ce poate face un obiectiv sau altul, care ştiu o brumă de prelucrare, care citesc pe net toate aberaţiile debitate de "colegi" asemeni lor. Şi care, atunci când le vorbeşti despre un anumit subiect fotografic, după al treilea cuvânt îţi spun: "ştiu asta"...
Sebi, de cele mai multe ori, atunci când mergem la fotografiat, întâlnim situaţii în care trebuie să improvizăm. Pentru tipul de fotografie de aici, MACRO, aveam trei variante: un obiectiv special pentru macro, inele prelungitoare (care se ataşează între aparat şi obiectiv), sau un burduf (care şi el se ataşează între aparat şi obiectiv). Ca să vezi ce înseamnă fiecare este suficient să intri pe saitul de la Canon. Acolo ai amănunte suficiente pentru a-ţi face o idee despre ce înseamnă şi cum lucrează fiecare. Încă o variantă ar mai fi un obiectiv care are raport de macro 1/2 sau 1/4, cum este obiectivul meu 24-105, f 4, IS, L. Din păcate, sâmbătă obiectivul respectiv era dat la un coleg, aşa că am trebuit să improvizez, folosind obiectivul de 50 mm în combinaţie cu inelele prelungitoare. Cu obiectivul simplu nu poţi face macro. Nu este pentru genul acesta de fotografie. Imaginile, în majoritate nu sunt cropate. Câteva au un decupaj foarte mic, de ajustare compoziţională. În ceea ce priveşte prelucrarea... aceasta rămâne la latitudinea fiecărui fotograf!...

Hai-hui prin Grădina botanică 1

Foto: 10.05.2008, Canon EOS 30D, obiectiv 50mm/1,8, inele prelungitoare...

Distanţa dintre "clipa de graţie" şi RATAREA unei şedinţe foto...

De multe ori m-am întrebat cât de mare sau cât de mică este această distanţă. Datorită faptului că fac foarte rar acest gen de fotografie, răspunsul îmi este, încă, necunoscut. Modelul... Lucru cu el este ca atunci când scrii o poezie. Sau când construieşti o vioară?... La final, poezia trebuie să fie frumoasă. Să încânte pe cei care o aud. Iar vioara... Vioara trebuie să poată cânta. Cea mai frumoasă melodie din lume!... Cred că acesta ar trebui să fie rezultatul unei şedinţe foto cu un model.
Două momente diferite, acelaşi model. Pentru mine, două stări total opuse:

Prima oară, prin decembrie, totul a fost o joacă. Nimic stabilit în prealabil, nimic pregătit. O cameră, lumina puţină, spre seară, de la o fereastră. Am mers mai mult pe prim plan, pe detaliu, pe "lumina" unor ochi încântători. 15 minute de lucru, de dialog model-fotograf intens şi, totodată reconfortant. Apoi prelucrare. Destul de multă. Dusă spre extrem. Dar au ieşit nişte imagini minunate!...

A doua oară, acum două zile. Ştiam locaţia cu lanul de rapiţă de ceva timp. Pregătiri... Discuţii... Mers la Teatrul Naţional după rochii... Tra la la, tra la la!... Microbuz, bagaj, mers câteva sute de metri prin pământul afânat şi moale de la ploaie... Ajuns la faţa locului... sentimentul de ratare a şedinţei foto: galbenul imens era bun pentru o singură imagine. Şi noi aveam trei toalete!... După aproape trei ore de fotografiat, reîntoarcerea acasă. Mofluz, cu toate corăbiile înnecate. Iar prelucrări, de data aceasta simple... Şi totuşi. Imaginile s-au adunat una după alta. Vreo 30. Dar cu totul altceva decât prima oară. Sentiment ambiguu. De lucru făcut pe jumătate. Totuşi mulţumitor. De un lucru sunt sigur: de data asta nu am mai fotografiat cu sufletul!...

Mulţumesc Fanu că m-ai ajutat să aleg imaginile. Am mai băgat şi eu trei... Aştept părerile voastre, Prieteni!...

O posibilă istorie actuală a fotografiei româneşti 1

Mihai CANTEA

Născut la 1 iulie 1948, în Iaşi. Absolvent al Institutului Politehnic Iaşi.
Începe să fotografieze din ianuarie 1965, fiind membru al fotoclubului Casei de Cultură a Studenţilor.
Expune fotografie în grup la expoziţiile şi saloanele din Iaşi organizate de Casa de Cultură a Studenţilor şi Şcoala Populară de Artă Iaşi (prof. de artă fotografică şi cinematografică Ion Matei Agapi.)
Participă la saloanele naţionale de artă fotografică studenţească din Cluj-Napoca. Membru al juriului şi membru de onoare al Fotoclubului Universitatea Cluj-Napoca din 1974.
Instructor de artă fotografică în mai multe tabere de creaţie artistică, precum cele de la Păuşa-Călimăneşti (1971), Padina, Pîrcovaci(2000).
Expoziţii personale de fotografie şi prezentări de montaje de diapozitive sonorizate la Bucureşti, (Asociaţia Artiştilor Fotografi), la Cluj, (Fotoclubul Universitatea), la Târgovişte (Şcoala Populară de Artă unde a fost şi instructor de artă fotografică).
Colaborează cu Uniunea Artiştilor Plastici filiala Iaşi la realizarea cataloagelor saloanelor anuale şi revistei „Infoartis“.
Realizează monografia în imagini şi cărţi poştale pentru oraşului Siret.
Asigură fotoreproduceri din colecţia personală şi execută partea de fotoprocesare pe calculator şi tipografică pentru albumele editurii ART XXI (director de editură Antoaneta Ciucă) Un secol de arte frumoase la Iaşi, Corneliu Vasilescu, Ghilia, Elena Floareş Cojenel, Ion Grigore, Val Gheorghiu, Dana.
Expune la Saloanele Anuale ale U.A.P. Iaşi şi Saloanele profesorilor de Arte Vizuale din Iaşi.
Membru al grupului photoFOCUS.
Expoziţii personale la Galeriile „Cupola“, Iaşi in 2004, 2006 (personală cu temă unicat in România -- Artişti, Ateliere, Vernisaje Elective) şi la Galeriile „N.N. Tonitza“, Bârlad, 2004.
Colecţia personală de artă fotografică conţine aproximativ 2000 de lucrări din genul flori, peisaj, portret de reportaj, macrofotografie.

Pe Mihai Cantea l-am cunoscut acum vreo 11 ani, când am început să vin mai des prin Iaşi. Un om care vorbea cu pasiune despre fotografie, care ştia cam tot ce era de ştiut despre teoria domeniului respectiv, care la vremea aceea poseda o colecţie impresionantă de imagini cu flori, colecţie pe care şi-o îmbogăţea zi de zi, bucurând, celor care voiau să vadă, ochii cu imaginile Domniei sale. Încă de pe atunci i-am remarcat "plăcerea" de a căra în spinare ditai geanta plină, în afară de aparat şi obiective, cu tot felul de obiecte care mai de care mai folositoare în procesul fotografic. Sau nu!... Ţin minte că pe atunci în geanta lui se găsea aproape toată colecţia de filtre Cokin. Şi erau peste 50 de asemenea cutiuţe. Plus holderele, reducţiile, parasolarele, capacele...
Din câte ştiu, majoritatea filmelor şi diapozitivelor marilor fotografi ieşeni au trecut prin laboratorul lui Mihai Cantea. La developat. A fost primul care a făcut fotografie color în Iaşi iar o parte din gloria fotografică a profesorului Agapi, despre care vorbeşte mereu cu admiraţie, se datorează şi ştiinţei sale de laborant.
Printre activităţile tinereţii s-a numărat şi aceea de instructor de fotografie în tabere organizate de către UTC, în 1971, la Păuşa-Călimăneşti fiindu-i elev... Dinu LAZĂR

De doi ani şi jumătate de când m-am mutat în Iaşi, drumurile noastre s-au întâlnit. Prietenia ne-a unit sufletele, ajutându-mă să-l cunosc mai bine pe Mihai. Om de o aleasă cultură, perfecţionist feroce în ale fotografiei, este , la ora actuală, cea mai avizată persoană să predea elemente de teorie, tehnică şi estetică fotografică din Iaşi. Şi mai poate oricând să predea, la orice nivel, Photoshop, Corel, QuarkXPress. De calculatoare nu mai vorbesc!...
Păcat că drumul pe care şi l-a ales, chiar dacă a făcut o mare parte din viaţă fotografie, nu a avut în prim plan activitatea expoziţională. Cel puţin în ultimii ani, a ales să fie "martorul" activităţii expoziţionale a pictorilor ieşeni, fotografiindu-le vernisajele. De aici a rezultat în 2006 expoziţia unicat în România, "Artişti, Ateliere, Vernisaje elective". Mari pictori români datorează priceperii şi muncii în domeniul fotografiei şi pregătirii pentru tipar a lui Mihai CANTEA albume monumentale. Şi câte nu s-ar mai putea spune...

Cine-l cunoaşte acum pe Mihai CANTEA, la aproape 60 de ani, descoperă o persoană plină de viaţă. O enciclopedie fotografică şi calculatoristă. Un om micuţ, jovial, mereu cu o glumă pe buze, "înhămat" la o geantă uriaşă, purtată în paralel cu alta mai mică (pentru acte), veşnic cu o umbrelă din cele mari după el, şi mereu pe drumuri între Filarmonică, unde lucrează, Editura Art XXI şi casă. Dacă cineva ar fi curios ce se ascunde în geanta uriaşă, ar descoperi, pe lângă aparatul de fotografiat şi obiective, o droaie de alte accesorii, mai mult sau mai puţin folositoare la fotografiat. Plus niscaivai ustensile de depanat calculatoare. În cea de acte, pe lângă buletin şi legitimaţia de intrare în Filarmonică, vreo trei harduri de laptop pline cu programe, cabluri şi mufe de conectare, etc, etc. Despre buzunarele vestei, nu mai vorbesc!...
Acesta este, în puţine cuvinte, Mihai CANTEA, prietenul drag, parte din istoria fotografiei româneşti actuale!...

Imagini de-ale Domniei sale AICI