Au trecut - nici nu știu când - 31 de ani de când am pus mâna pe un aparat de fotografiat. Am făcut de atunci multe. Și bune... și mai puțin bune, ca tot românul imparțial. Sunt adunate pe harduri o droaie de imagini care așteaptă să fie editate. Și vor mai aștepta mult și bine, altele noi adunându-se alături de ele. Timpul ne bate în tâmplă, din ce în ce mai puțin este și din ce în ce mai fără rost îl pierdem.
Cândva mă băteam cu pieptul în pumni că sunt artist. Mamă ce mai artist... cel mai cel, mai mare și mai tare din parcare. Între timp mi-e trecut. Treaba asta cu artistul... M-am transformat într-un fotograf utilitar. Un fel de fotoreporter, dacă ar fi să mă iau după ce fac pentru servici. Dar unul cuminte, mai mult un martor al anumitor întâmplări care se întâmplă pe la Primăria din Iași. Când n-am ce face (aș), umblu teleleu prin oraș căutând o clipă fericită în care el îmi arată fața frumoasă. Și, din timp în timp, pun cap la cap imaginile respective însăilându-le într-un album. S-au adunat trei până acum. Nu spun că sunt cele mai extraordinare, dar nu îmi este rușine cu ele! De ceva timp am ajuns la concluzia că am câte ceva de împărtășit semenilor mei. Din ceea ce știu. De aici s-au concretizat câteva Cursuri de Inițiere în Fotografie. Peste 15 la număr dacă le trec și pe cele făcute la Suceava și Botoșani. Îmi place să dăruiesc din experianța care s-a adunat, din cărțile citite, din imaginile văzute, uitate și apoi văzute din nou, altele și iar altele, din puterea de a înțelege și a avea o imagine completă (dacă poate fi vreodată completă) asupra fenomenului fotografic românesc. Mă ocup de un Grup de fotografie, FotoIași și alături de colegii mei ne întâlnim, ieșim la fotografiat, facem - din când în când - expoziții, punem țara la cale. Din astea, fără importanță pentru unii, dar vitale pentru noi, pătimașii. Am avut o perioadă când am bătut Romanele-n lat și-n lung. Imaginile sunt mai multe pe filme, o parte dintre ele scanate, alta nu, sunt și digitale și din când în când mai vând pe la câte-o Agenție de turism nou înființată, pe mai nimic, imagini frumoase din Țara mea. Chiar acum vreo 6 sau 7 ani am vândut la Sedcom Libris un album cu Romanela. Nu l-au scos nici până acum, deși au dat, la vremea aceea, vreo 6500 de euro pe el. Căi întortocheate de destin. Acum mai umblu rar prin Țara mea. Doar din când în când și câte-odată. Dar genul acesta de Fotografie de călătorie știu să-l fac bine. Ca și acela de Fotografie de stradă sau urbană și citadină cum mai spun unii. Vede moșu cu 2 secunde înainte ce se va întâmpla peste 2 secunde și rar ratează șmecheria. Doar că asta e de antrenament. Pentru reflexe și ochi limpede!
În ultima vreme m-am apropiat de Fotografia de natură, ramura gâze (asta nu înseamnă că nu croșetez, atunci când am ocazia, la peisaj). Îmi place la nebunie. Și i-am corupt și pe colegii mei. Le place și lor să se trezească cu noaptea-n cap și să mergem să-i batem lui Tata Mihai în poartă la Bârnova. Are el acolo o bucată de grădină în care crește de primăvară și până toamna târziu toate gâzele din lume. Ce sper din tot sufletul este doar ca prietenii mei fotografi să nu facă cunoștință cu domnișoara căpușă care m-a mușcat pe mine din dragoste. E nașpa și nu le doresc să tragă ce trag eu!
Mai fac și portret, destul de rar, ce-i drept, dar oamenii din imaginile mele vorbesc despre ”povești nemuritoare”. Sunt stări pe care doar dacă fotografiezi cu inima le prinzi. Eternități într-o fracțiune de secundă, în 1/125 sau 250...
... deci Reportaj cu de toate, Peisaj, Macro/Close Up, Portret, Arhitectură, Eseu (via ”Când eram Fotograf”), îmi fac singur regia la Albumele pe care le editez (anul trecut Județul Botoșani, Municipiul Botoșani, Botoșani - Datini și Obiceiuri de Iarnă, Cartea cu Îngeri, Județul Iași, Când eram Fotograf, Iași - spiritul orașului) și pentru asta îi mulțumesc lui Tata Mihai că mă meditează când am nevoie la disciplina Quarq XPress și tot așa înainte... mai știu și altele multe să fac legat de fotografie. Inclusiv să trag de cursoare și să fac tot felul de ciudățenii care nu mai sunt fotografii!
Și... era să uit. Sunt un călător, chiar dacă stau mai mult pe-acasă. Îmi place și Fotografia de călătorie, care îmbină câteva din genurile amintite. În 2013 am fost de trei ori la Veneția și o dată teleleu prin Belgia și Olanda. Imaginea de mai sus e un fel de reflexie colorată făcută la Burano în ochiul bălții. Sunt imagini de o expoziție mare pe hard. Unde și cine să o facă (cunosc pe cineva care are și vrea să facă o expoziție cu 200 de imagini de la Roșia Montană și nu-l bagă nimeni în seamă), pe cine ar interesa? Pe 1 matrie, împreună cu 5 Prieteni fotografi, vom fi la Veneția la Carnaval... cine să înțeleagă.
Cam asta e povestea de azi. Și îmi place că intrați să citiți!
