27.01.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 27

De mai bine de doi ani n-am mai făcut o expoziție personală de fotografie. Și nu pentru că n-aș avea cu ce. Material s-a adunat din belșug în perioada care s-a scurs de atunci, din octombrie 2011, de la expoziția Paris - frânturi de privire de pe gardul Parcului Copou. Am considerat în tot acest timp că este mult mai important pentru mine să mă ocup de destinele fotografice (atât cât m-am priceput) ale colegilor din FotoIași. Și de atunci s-au adunat vreo 27 de expoziții ale lor...

Sincer, nici expoziția de acum nu era în plan. Mă gândeam că vom face o expoziție comună, Anul 2013, cu cele mai frumoase imagini ale lor făcute în anul care tocmai a trecut. Doar că nu a ieșit cum am vrut eu, materialul trimis (imaginile bune) neacoperind spațiul Galeriei La Gard. Așa că, pentru a nu lăsa descoperită programarea Casei de Cultură ”Mihai Ursachi” m-am apucat de umblat prin harduri. Tot selectând imagini a apărut ideea expoziției Călător - Visător, cu imagini din locurile pe care le-am bătut cu aparatul de fotografiat la gât de-a lungul și de-a latul Romanelei. Le-am adunat, le-am cernut, le-am editat... în final au rămas 350 de fotografii. Spațiul de pe gardul din Copou este limitat la 17 panouri, iar cea mai bună variantă este să-ți faci singur colajele la dimensiunea oglinzii panoului și apoi să le tipărești pe un ploter. Numa că la Iași ploterul ăsta are orice altă rezultantă, numai aia care o știi tu de pe monitorul tău de acasă nu. Așa că am ales să-mi măresc imaginile pe hârtie fotografică, Pregătite Srgb, la dimensiunea de print, ies așa cum le vezi pe monitor. Ceea ce este mare lucru. Dar și minilaboratorul de la Cosmos Brașov are niște oportunități bune de speculat. În afară de formatul 30,5x45 mai poate face și 30,5x91,4 și, implicit, 30,5x65 (pe lat sau pe înalt). Numai bune de pus (imaginile) pe coala de carton 70x100 cm. care va veni pusă în cele 17 casete de pe gard. Le-am învârtit, le-am sucit, le-am combinat... au rămas la final 58 de fotografii (de toate cele trei dimensiuni), câte una din locurile pe unde am trecut. Numai de la Geamăna și de la Vulcanii noroioși am făcut câte un panou de sine stătător. Și... au mai rămas vreo 70 de imagini care, la un loc, dau o altă expoziție bună cu locuri, locuri și iar locuri din Romanela lui oZo...

Iar în alt folder s-au adunat vreo 3000 de imagini cu oameni. Și portret și stradă. Poate le va veni și lor rândul să fie admirate de Prietenii mei... și de pe la Veneția și de pe la... și de prin... tot așa!

 

26.01.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 26

O fotografie rod a unei întâmplări. Întâmplarea de a fi trecut într-o amiază de sâmbătă, la spart de târg, îrintr-o comună de munte. Era foarte posibil să nu intru pe tarlaua ”special” amenajată pentru comersanți. Era foarte posibil să trec pe acolo în altă zi, când nimic nu se întâmpla. Era foarte posibil să ajung cu o oră mai târziu, când nu mai era nimic sau cu o oră mai devreme când mușterii și negustorii îmi afuriseau subiectul. Era foarte posibil să nu văd cadrul sau gardul cu pricina să fie poziționat altfel. Era... Așa tragem o concluzie clară: prin comunele mai importante din Romanela (Pipirig de Neamț aici) celebrele carpete cu Răpirea din serai sunt înlocuite, încet încetișor, de altele la fel de sugestive. Trei cățeluși (pentru părintele) sau Trei pisicuțe (pentru coana preuteasă). Ar mai fi loc pentru Trei purceluși (pentru onorabilul domn Primar)...

Aici întâmplarea nu mai are treabă. Este o imagine de la spectacolul Bal al Operei din Iași din seara asta. Un spectacol de balet încântărot pentru spectatorul obișnuit și chinuitor pentru fotograful neavertizat. Fotografiat frontal, ecranul albastru din fundal îți dă peste cap expunerea cu 1,5 - 2,5 diafragme. La asta trebuie, din 3 în 2 minute să mai aplici și o altă compensare pentru lumina diferită care cade pe dansatorii aflați în 2 sau trei planuri. Unde faci clarul (că oamenii nu stau pe loc), cu cât compensezi expunerea ca să nu te fure fundalul, cât de tare urci valoarea la ISO, ca să nu ai fotografiile mișcate, cât apropii din zoom sau cât de larg e planul general (dacă mă pot exprima așa)... chestii de astea de matematică elementară de fotograf utilitar. Ca să mai diversifici te mai duci și stânga sau dreapta sălii, dar și aici e de socotit, jumate ecran luminat, jumate fundal negru care-nghite lumina la greu. Clar - neclar pe balerini din diafragmă și tot așa, o matematică continuă...

Reporter călător versus Fotograf de spectacol. Două șmecherii total diferite și diametral opuse!

25.01.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 25

Azi pe la ora 8 era o vreme câinească. Ningea mărunțel da-nverșunat. Mai bătea și vântul în coastă. Numai bun de mers la pozat... La fără 10 mă extrag din casă zicându-mi că nu vor veni decât 1 maxim 2 la ”întâlnire”. Ți-ai găsit. Erau deja toți 13 cu care am mers la pozat la Ciurbești. După atâtea zile cenușii trei centimetri de zăpadă au fost destui să scoată pătimașii din case. Chiar dacă ningea și erau minus 11 grade. Ciudată nație sunt Fotografii. Zgomotul clămpănit al obturatorului să-l audă. În rest nu mai contează nimic!

Am fost de peste 30 de ori la Ciurbești. Aproape mereu același traseu: pe ulițele satului, coborât la lac și apoi, pe altă cărare, unde am lăsat mașinile. Lumea deja ne știe și nu-l mai sună nimeni pe Primar când ne vede umblând teleleu. De data trecută s-a mai vopsit un gard, s-a vopsit și poarta cu ochi și gură, nici acum nu prea sunt oameni și nici pescarii nu mai stau cu ochii bulbucați la pluta undiței așteptând să prindă chisoagă. Doar copacii de pe malul lacului sunt din ce în ce mai puțini... 

Nici nu prea ai ce poza dacă stau și judec drept. Bătrânii sunt la căldură în mica căsuță. La ușă doar un târn de nuiele și un baston amintește de ei. ”Iar îi filmați pe moșnegi ?” ne trântește în ciudă o gospodină cu treling violet, ciorapi flaușați în dungi, gumari și o sacoșă de plastic zbârcită cu PDL-ul în mână. Se vede de la o poștă că se duce la magazin după orez! Altundeva niște cârlige de plastic frumos colorat așteaptă ca gospodina să scoată rufele din mașina de spălat. La poarta cu păsări nimic nou. Doar un pic de zăpadă peste ele. Altă aranjare în cadru decât cea din primăvară, vară și toamnă. La câte rufe sunt la uscat glumim că lipsește de pe sârmă carpeta cu Răpirea din serai. Nu lipsește, e la locul ei... Pe lac, într-un ochi de apă de trei metri pătrați 14 lebede (ca și noi) și vreo 50 de rațe sălbatice calcă apa cu înverșunarea dorului de căldură și amintirea dezghețului care va veni. Păcat că sunt cam departe și nimeni nu-și dorește să verifice rezistența gheții.

În rest, o zi ca toate altele. Doar bucata dintre mers și întors bună de pus în rama amintirilor frumoase”

24.01.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 24

Prietenul meu de pe FB... o luăm acum la rece: când cineva de pe lângă tine mai spune la vreo 7 oameni cu camere video sau cu aparate de fotografiat în mână ”să ne dăm un pic mai în spate să ne putem face fiecare treaba” iar tu răspunzi la mișto că și tu ai treabă, automat nenea ăla te ia de șmecher. În domnișoara presă din Iași șmecherii se cam știu între ei și se ajută unii pe alții să-și facă treaba. Așa că, automat se zăresc 2 alternative: ori te trezești luat de umăr și dat la o parte (ceea ce s-a și întâmplat), ori (varianta mai nașpa) te trezești că doare (că aparatele n-au nici o vină că se bagă în față). Și sigur, mă doare-n cot că mă vede lumea dând mai tare din coate. Sunt normat la numărul de poze clare și știu să-l fac. Chiar dacă trebuie să dau 1 obstacol la o parte. Tot românul e viteaz în mulțime. Mai nașpa e 1 la 1 și cum ți-am explicat și după comedie: îți doresc sincer să ajungi să lucrezi în presă. Chiar dacă după aia vei zice ”uite boul, știa el cât de nașpa e meseria asta și m-a lăsat să mi-o iau”. Până atunci la situațiile de genul ăsta gândește-te că unii dintre cei cu aparate și camere video chiar au altă treabă pe tarla în afară de a pune niște poze pe FB!

Și ar mai fi ceva. Gratis. Blițul pus să bată în sus noaptea în amiaza mare are același efect ca acela pus să bată tot în sus ziua când soarele arzător îți turtește umbra între craci. E de studiat problema poziției capului de bliț în diferite situații de iluminare, dacă mă înțelegi ce vreau să spun.

23.01.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 23

Mereu cu ochii cât cepele acolo unde se întâmplă ceva... Așa aș defini eu un fotograf de reportaj. Sau de stradă. Sau citadino-sătesc. Cum vreți să-i spuneți. Un om care să-și dorească să facă asemenea gen de imagine trebuie să aibă reflexe ca la ping-pong, ochi ca la tir, minte brici ca la șah și picioare ca la maraton... Cred că și tupeu ca la Parlament. Eh... și ca să le amestece pe astea toate îi mai trebuie și un pic de cultura. Vizuală, plastică, luați-o cum vreți. O salată din toate aceste ingrediente poate da un bun fotograf de mulțime. Din ce mă gândesc eu cu mintea mea, dacă ai ingredientele respective atunci te poți împărți în 2: o nație de fotografi cărora le place aglomerația de aproape - superangulăroșii - și o altă nație cărora le place aglomerația de mai departe - teleobiectivoșii. Eu mă plasez în a 2-a, a pândacilor mai de departe - nici nu trebuie să miros usturoiul și ceapa mâncate la masă de subiecți, o iau mai repede la goană (vorba vine la 110 kile) dacă e vorba de cros forțat, am o privire de ansamblu mult mai amplă asupra fenomenului, etc samd!

Acuma, fără glumă, chiar trebuie câte un pic din tot ce am scris mai sus. Un om-fotograf care se câcâie cu degetul pe declanșator - mai că ar apăsa, mai că ar mai sta - pierde 99% din oportunitățile care le are dinaintea ochilor Un altul care nu poate ”vedea” cu minim o secundă înainte care va fi pasul următor al subiectului de fotografiat, tot așa - 99% rateuri garantate. Un altul care nu poate extrage din cadrul general din fața sa decupajul de grație... Iar un altul care nu are picioarele țapene, capabile să umble singure atunci când el este ocupat cu de-ale fotografiei, va deveni un ratangiu notoriu, cel mai mare din familia lui. Iar cărțile alea citite, imaginile alea văzute, uitate apoi și iar inventate sub altă și altă formă îți dau ție, Fotografule, inima mare care bate 1/125, în cele mai frumoase imagini de reportaj.

Ar mai fi multe de spus despre acest gen. Mai cred că fără un antrenament continuu, pe ambele paliere, ne pierdem clipele în zădărnicie. Cum mai cred că, câteodată, șansa, întâmplarea, bulanul, celebrul noroc al începătorului, pot genera imagini memorabile!

Aș mai spune câte ceva despre echipamentul pentru acest gen de fotografie: unii zic că e de ajuns un aparat de acum 10 ani și un obiectiv fix de 50 mm. Sau chiar un aparat antic și de demult pe film. Nu-i pot contrazice. Pentru mintea lor de artiști ai saiturilor de socializare este arhisuficient. Mai nașpa este atunci când printul trebuie să depășească banala foaie A4. Mereu tehnica a ajutat omul în demersul său. Altfel nu se mai inventau atâtea și atâtea șmecherii șmechere care să ne ajute. Cred că un aparat decent și câteva obiective care să te ajute în ceea ce faci sunt binevenite pentru orice fotograf care se respectă. De foarte multe ori am făcut din mai nimic bici!

Și îmi aduc aminte și am un gust amar în gură de oameni talentați și extraordinar de talentați cu al cărui destin, la un moment dat, m-am intersectat. Acum sunt doar în memoria noastră afectivă, fotografia devenindu-le o amintire, sunt sigur nu frumoasă. Puține familii de fotografi au rezistat, ea și el, cu aparatele în mâini. Mai devreme sau mai târziu 1 a trebuit să cedeze orgoliilor prostești ale celui de-al 2-lea. Păcat...

22.01.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 22

Astăzi, de la ora 12, în sala mare a Palatului Roznovanu - Primăria Municipiului Iași, a avut loc lansarea Albumului Iași - spiritul orașului...

... ce să spun... că am fost emoționat? Ați văzut asta. E și normal să fie așa. Că v-am simțit alături de mine? Altfel nu veneați în număr atât de mare. Că, pentru o clipă mi-au dat lacrimile? Asta n-ați mai observat.

Pe ecranul din fața dumneavoastră ați putut viziona un mic slaid cu o parte dintre imaginile din Album. Aproape 8 minute cu un spațiu sonor reprezentat din 2 melodii cântate de Constantin Florescu (nu știați că textul a fost scris de către Valentin Ciucă) și Ștefan Pintilie. Se găsește și AICI.

În partea stângă o mică expoziție cu imagini din Iași, organizată pe 8 panouri. O expoziție cu imagini mai vechi, aparținând colegilor de la ”Noul Atelier de fotografie”- pe atunci, și care a fost vernisată la sfârșitul lui 2009.

Mi-au ținut companie, vorbind despre Album, domnii Mihai Chirica - Viceprimarul Municipiului Iași și Valentin Ciucă - Critic de Artă, cel care a scris și textul Albumului.

Am avut onoarea să am alături, în sală, personalități de seamă din Cultura Ieșeană, Consilieri Locali, reprezentanți ai Cultelor, colegi jurnaliști, colegi din Primărie și, ce m-a bucurat foarte mult, colegi din FotoIași. Mulți!

O mică-mare clipă de glorie pentru care vă mulțumesc și mă înclin dinaintea Domniilor voastre pentru că mi-ați dat prilejul să o trăiesc.

Mulțumesc Primăriei Municipiului Iași și colegei Elena Farca care au făcut posibilă tipărirea acestui Album. Eu mă pregătesc pentru următorul...

O fotografie pentru care vă mulțumesc că ați făcut-o posibilă: familia mea FotoIași!

21.01.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 21

Numai azi nu-i mâine...  Cum spuneam, ieri seară la Cărturești am fost mulți spre foarte mulți (ținând cont de dimensiunea spațiului de acolo), ceea ce mă bucură. Am crezut, inițial, că sunt dintre Colegii noi, dar la apelul nominal doar o persoană era dintre ei (poate altă dată...). Mă bucur că este lume interesată și dornică să vadă-asculte despre Fotografie. Asta e bine. Ce nu e bine... că printre ei era și un ”șmecheraș”. Din ăla care le știe pe toate și când vede o imagine mai de doamne-ajută zice că are și el. Este tot ce urăsc (eo care nu prea urăsc) mai mult în fotografie. Șmecherii născuți cu aparatul de fotografiat în loc de cordon ombilical și care trebuie mereu să se dea în spectacol. Ei le știu pe toate, te cunosc de când lumea (deși de cele mai multe ori mutra lor nu-ți spune nimic) și-ți fac cu ochiul (nu glumesc) când ceva mișto se întâmplă. Poate mă ferește Doamne Doamne data aviatoare de așa specimene!

Tot dezamăgit am fost (și asta am spus-o) de imaginile pe care le-am primit pentru expoziția ”Anul 2013” (na că o mai spun 1 dată). Poate sunt eu prea zurliu, dar să nu poți trimite 5 imagini ”frumoase” făcute într-un an mi se pare lipsă de eclipsă. Luați-vă în serios pasiunea Prieteni. Încerc din tot sufletul să dăruiesc din puținul pe care-l știu. Și-mi doresc de la voi ca acest puțin să-l pot îmbogăți din dragostea voastră pentru Fotografie. Altfel degeaba ne adunăm, degeaba vorbim, degeaba mergem la pozat pe dealuri... Poate greșesc eu. Cineva să-mi deschidă ochii dacă este așa.

Mâine la 12 la Primărie!

Câteva imagini din Album le găsiți AICI.

Pe mâine, mai buni!

 

20.01.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 20

Încet-încetișor-încetileț se adună imaginile care vor da viață expoziției Călător prin Romanela (promit să mă mai gândesc la titlu). Sincer, editarea lor (la unele) îmi dă bătăi de cap. Nu știu cum să fac: să le editez pentru puriști sau să trag de cursoare. Unele merg în prima variantă. Altele în cea de a doua. E ca la loterie... acolo unde simt că trebuie să mai pun ceva de la mine, PUN.  N-am fost niciodată, de când am trecut pe ”in color”, de părere că nu trebuie să intervii, la editare, în fotografie. Acolo unde poți să adaugi ceva în plus (bun) la ce lentila aparatului a reușit să transmită la senzor, dacă ai câte ceva în instalație trebuie musai să adaugi. Este contribuția sufletului tău de ”maestru” la imaginea finală. Amprenta ta de zăbăuc pe cadranele monitoarelor (vorba vine). De alte multe ori, la imaginile făcute acum mai mulți ani, cu obiectivele rămase de pe film, este musai să intervii pe ici-pe colo prin părțile esențiale. Altfel imaginea ar arăta ca naiba. Ce să-i facem, eram săraci pe atunci și nu ne permiteam. Mai nașpa este că nici acum nu ne prea permitem. Noroc cu programele de editare...

Așa că, la vernisagiu, vor fi și pentru mere și pentru pere. Și vom face pe secțiuni: 2 minute să strâmbe din nas merele și 1 minut jumate perele. Chiar dacă mie perele-mi plac mai mult decât merele.

La fotografia de mai sus am putea să-i spunem ”Pictorul de oraș(e)”. La cât de colorată este unii vor crede că am tras de manete. Ciuciu. Doar 1 filtru de polarizare atunci, la Sighișoara, o lumină măi-măi și acum o editare normală: claritate, strălucire-contrast, coloare și cam atât. Aparențele-nșeală uneori. Dar măcar am prins secunda fantastică, când nenea ăla vopsea umbra pe perete!

Am căutat niște melodii cu-despre Iași pentru prezentarea de miercuri de la Primărie. Nu-s nene decât vreo 3 folosibile. N-au cântat băieții Iașul decât pe la petreceri. Ba Aurel Moldoveanu i-a furat melodia ”Ninge pe Moldova” lui Radu Ștefan. Bagabontul, credea că nu-și mai aduce aminte nimeni de ea. Tot Tata Mihai m-a ajutat cu transformarea de la... la. Nu știu ce m-aș face fără ajutorul lui. Chestia curioasă e că am devenit puțin nervos. E prima oară după mulți ani când un  album de-al meu are parte de o lansare. Cred că am îmbătrânit!

Pe miercuri la Primărie...

19.01.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 19

 

Cu cât încercăm (și facem) mai multe în viață cu atât recunoașterea lucrului bine făcut este mai rară. Miercuri, în sala mare a Primăriei Municipiului Iași se va lansa albumul Iași - spiritul orașului, a cărui fotografii, machetă, pregătire pentru tipar și urmărirea tiparului le-am făcut. Este al treilea album de care m-am ocupat cap-coadă, după Iași - Metropola Moldovei (care a primit două premii la Târguri de carte) și Județul Iași. Am mai colaborat cu imagini la albumele Iași - România editat de către Sedcom Libris și Iași - între medieval și modern, al Criticului de Artă Valentin Ciucă, cel care semnează și textul actualului album.

O fi mult, o fi puțin pentru orașul care m-a adoptat? Timpul va decide. Oricum nu mă voi opri aici...

Nu pot decât să mulțumesc Primarului Municipiului Iași, Gheorghe Nichita că s-a gândit să acorde respectul cuvenit acestui album, fapt care mă onorează și, totodată mă determină să-mi continui munca de drumeț pe străzile Iașului cu aparatul de fotografiat mereu pregătit să declanșeze atunci când secunda o cere. 

Iar pe voi, Prietenii mei, chiar dacă este în mijlocul zilei, vă aștept în sala mare a Palatului Roznovanu miercuri, 22 ianuarie de la ora 12, pentru a-mi fi alături la mica clipă de glorie.

18.01.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 18

Totul în fotografie este ciclic, se repetă după o anumită perioadă. Nimic nu mai este de inventat (doar la aparate și obiective găsesc inginerii ce să mai adauge - învârtească - redenumească), nici măcar cârpa udă. Principiile sunt aceleași, șmecheriile și ele aceleași... doar din când în când mai găsim, pe jos, câte-un pixel mort sau câte o bucată de apertură pierdute de cei ghinioniști!

Astăzi am început un nou Curs de Inițiere în Fotografie. Lume puțină, dar bogată. Bogată în dorința de a învăța despre ce și cum e rostul în scrierea cu lumina. Mi-ar fi fost simplu să spun ”puțini domnule, mai la primăvară spre vară”, dar chiar i-am simțit din discuțiile anterioare că își doresc acest Curs. Și el a venit. Sincer și normal ca o Poveste de Dragoste. Aceea a unei pasiuni fără de sfârșit!

 

Miercuri la prânz vă invit la Palatul Roznovanu la lansarea albumului IAȘI - SPIRITUL ORAȘULUI. Este acolo munca mea. Și sufletul meu ticăind fără de încetare...