Urșii din Corni - Botoșani
Sunt momente în care mă întristez să tot am dreptate în ceea ce privește fotografia și pe cei care cu ”drag” îi prășesc pe covor. Mai prin vara spre toamna anului trecut fotografii de pe străzile Iașului s-au adunat la un loc în față la Palatul Culturii și au pus de un grup, de-o pârjoală, de-o expoziție. Voia să-i conducă un băietan crâncenos, mare specialist în fotografii cu fața spre stradă, mare producător de dume fotografice și mai ales deschizător de pârtii absurdistane cum ar fi (citez din memoria mea bătrânească):
- trebuie inimă să faci poze pe caldarâm, aparatul, mintea și nenorocita aia de cultură despre care vorbește ciudatul ăla bătrân pot fi de pe vremea lui împușcatul sau pot lipsi cu desăvârșire.
- nu scula face pe om ci ciumpalacul face fotografie pe street.
- musai obiectiv de 35mm și, dacă se poate, și musai trebuie să se poată, aparat SLR (adică cu film de peliculă în el, nu contează dacă e alb-negru - caz în care nu avem unde să-l developăm sau color - caz în care ni-l face varză la minilab și ni-l scanează cu 1001 de zgâmboaze (sau scame în traducere liberă), numa film să fie că dă bine la fraieri.
- cine nu este cu noi este împotriva noastră - da asta parcă este din altă piesă
- etc
- șamd
- și tot așa...
Sincer, la început m-am bucurat că băieții și-au luat vânt spre sferele înalte ale artei. Niciodată nu strică să fie ceva nou. Indiferent de domeniu. Sau noi, nu știu cum să mă exprim mai corect. Mai ales că, atunci când eram pretini și frecventam același spațiu de la Librăria Cărturești băietanul crâncenos își găsise Jumătatea printre membrii mai vechi ai FotoIașului. Să fie cu noroc! gândeam bucuros - se apucaseră de proiecte comune, visau frumos, chiar am încercat să-i dau aripi (la băiet) punându-l să se ocupe de exact Fotografia de stradă. Numa că după câteva întâlniri n-a mai avut timp. Cum nici după aia, la propria mare dragoste (fotograficește vorbind), n-a mai avut.
Mă dixtram ca la Circul Struțki (ale cărui reprezentații le văzusem când eram copil) de producțiile, comentariile, părerile și câte și mai câte alte chestii râzăcioase pe pe feisbukul băieților, acolo unde Crâncenul se făcuse profesor de fotografie dătător de verdicte care mai de care mai cu caracter legislativ. Chiar pusesem, la un moment dat pariu (nu spui cu cine) că după ce se va termina expoziția pe care și-o propuseseră băietanii, de fapt o oportunitate transpirată de pe la Bucale, ulițarii vor mai merge din viteză olecuță după care se vor izbi cu oiștea-n gard și se va alege praful de teleguță. Ceea ce s-a și întâmplat. Au mai făcut o expoziție personală în doi (grupul n-a mai contat) și de atunci liniștea mormântală a prins a bântui prin Street photographia ieșeană.
Îi citesc imediat pe oportuniști. Am văzut în 30 de ani de fotografie o droaie despre care nu se mai știe nimic. Păcat că am avut dreptate. Din nou. După toată vânzoleala, mușchii încordați, comunicatele de presă stufoase și analfabete, ochii dați peste ochelari, arătatul veveriței la vecini și alte celea încruntate nu a rămas pe străzi decât un balon de săpun cu aromă de rahat pansat!
P.S. cel mai mult și mai mult m-am crucit când crâncenosul se bătea pe burtă pe feisbuki cu Dinu Lazăr, când se încorda la Andrei Pandele care după ce i-am spus-o eu (la băiat) că face fotografie pe stradă i-a spus-o și el și drept urmare și-a închis cârnațul cu postări de pe Foto Magazin și când s-a luat la răzmeriță cu redactorul șef al aceluiași Foto Magazin pentru o chestie în care n-avea dreptate (nu respectivul redactor șef). Da parcă mai contează? Păcat că fu și se duse pe apele înghețate ale Bahluiului!
