Despre exerciţiul de admiraţie

Toată viaţa noastră, deşi majoritatea ne ferim să ne raportăm la Modele, am admirat - declarat sau nu - pe câte cineva. Ni l-am dorit în cercul nostru de prieteni, i-am destăinuit micile sau marile noastre secrete, când ne-a fost sau i-a fost greu apropierea dintre noi ne făcea bine, ne alina durerea, tristețea, singurătatea... Nimic nu durează o veșnicie pe lumea asta. Încetul cu încetul timpul estompează totul. Inclusiv aura Modelului la care ne-am raportat mai acum câteva zile. Să însemne că îmbătrânim? Că devenim lipsiți de toleranță? Sau doar faptul că gâlceava noastră cu lumea ne urâțește sufletul fără să prindem de veste?

Cine poate ști...

Expoziție de Fotografie Dan Mititelu la Iași

Dan Mititelu: "Creanga prin Parcul Copou"
Expoziţie de fotografie, galeria ”La Gard”

Prezintă: scriitorul Nichita Danilov.
Vernisaj: marţi, 26 februarie 2013, ora 18, în Sala "Diotima"
Perioadă: 25 februarie - 17 martie 2013.
Program: 24 de ore din 24, şapte zile din săptămână.

În cele 17 panouri (85,5 x 127 cm) care alcătuiesc Galeria de Artă "La Gard" sunt prezentate 40 de fotografii alb-negru ce au dimensiuni între 30,5 x 45 cm şi 70 x 105 cm.
Imaginile au fost sus-trase numai din Parcul Copou în perioada februarie 2011 - ianuarie 2013 şi sunt expoziţional grupate câte zece pentru fiecare din cele patru anotimpuri de umblat creanga.
Albumul-catalog editat (21 x 21 cm, 50 pagini) conţine toate cel 40 de lucrări ale expoziţiei supusă vizionării chiar pe gardul Parcului Copou.
La vernisaj, în Sala "Diotima" din Casa de Cultură "Mihai Ursachi" a Municipiului Iaşi, se vor proiecta în suită cele 40 de fotografii şi se vor distribui câteva exemplare ale catalogului expoziţiei.

Detalii în:
http://dan-mititelu.ro/?page_id=87.
https://www.facebook.com/events/558495310836135

Vara promisă

Paris 2012

O imagine ciudată... nici casă, nici galerie de artă. Nici mașină mică, nici mașină mare. Nici femeia din vis, nici femeia visată. Nici grădina dorită, nici grădina în care să evadezi într-o zi toridă și lipsită de inspirație. Doar fotograful în stânga și divinitatea în partea dreaptă a imaginii sunt certe... pentru că ce este, de fapt, fotograful? Doar unealta divinității de a lăsa nemuririi o clipă din viață.

În rest, este doar o fotografie pe stradă!

Veneția... așa și altfel 5

Să-i trăiască centrala lui nenea!

Au trecut pe neobservate: acum câteva zile s-au împlinit 30 de ani de când am pus prima și întâia dată mâna pe un aparat de fotografiat. Un Seagull pe film îngust cu vizare prin telemetru. Costa la magazin 1400 de lei. Cât un salar de om normal. După o săptămână am fost ”fotograf” la nunta unei colege. Cu banii de acolo (am mărit fotografiile cu un aparat UPA rusesc, împrumutat, noaptea, în dormitor) peste câteva zile mi-am luat un Zenit E - 1800 de lei. Și tot așa mai departe...

Îi mulțumesc din nou lui Mihai Chița, cel de la care am învățat pe atunci tot ce știa el despre fotografie. Sper să reușesc să dau la tipar primăvara asta cartea-album cu ”Când eram Fotograf”...

Io-te henț: sectorul azalee

Mare cât inima Meu!...

Când nimic nu mai este de spus

De-atâtea ori am auzit sau vorbit despre singurătatea în doi. Eu și cu Ea. Sau Ea și cu Mine. Nu știu cum este mai bine. Oricum, este rău în ambele ipostaze. Doi străini respirând sub aceeași aripă de Înger. Două sensuri menite să fie mereu opuse, unul hăisa și altul ceala. Nimic nu mai este de făcut, oricâte noduri ai face la părțile inimii rupte. Tot pe acolo vor sângera. V-ați surprins ochiul vreodată zbătându-se spre cerul plin cu stele? Mereu m-am întrebat ”care o fi a mea... parcă aia îmi face cu ochiul, ba nu, cealaltă clipește spre mine, Hei... care e sufletul meu pereche?”... Întrebare fără răspuns. Sufletul pereche aleargă bezmetic doar prin imaginația mea.

Dar nu pot să vă mint: Fotografia este Sufletul meu pereche. Nici nu știți cât de frumoasă devine singurătatea asta în doi!

Hausvater - CEL MAI FRUMOS ANOTIMP (3)

Un Album cu spectacole care nu se pot povesti

Paradisul terestru, după Tennessee Williams - Teatrul Mihai Eminescu Botoșani - 2005

Canon EOS 350 D, obiective Canon 70-210/3,5-4,5 USM, Canon 50/1,8

Un spectacol antologic cu un destin ciudat. Doar două reprezentații într-un oraș unde nici actorii și nici publicul nu erau pregătiți pentru un asemenea eveniment.

- Mulțumesc Conului Dinu pentru imaginea din fundalul blogului. Este cel mai frumos portret cu mutra mea pe care îl am!

Veneția... așa și altfel 4

Nici nu știi

Nici nu știi cât de singur m-ai lăsat, cât de mult tăcerea din jur poate să doară, cât de greu trec clipele când nimic nu mai este de așteptat, nici nu știi...

Nici nu știi câte clipe am numărat de atunci, în zadar și zadarul ne rupe din viață și doare, o secundă e mai lungă, un minut în căușul inimii nu ai loc ca să-l pui, nici nu știi...

Nici nu știi cum se scurge de-ncet sângele dinspre degete spre inima răstignită, e târziu sau devreme șiru-l pierd când aștept, nici nu știi. S-a mai stins, Draga mea, o lumină!

 

Veneția... așa și altfel 3

Gianni Berengo Gardin - Storie di un Fotografo

Anul trecut, în vară, vă spuneam despre expoziția lui Elliott Erwit văzută la Veneția. Anul acesta, tot la Palatul ”Tre Oci” din Giudeca am avut șansa să văd expoziția unui fotograf italian despre care, recunosc, nu știam nimic. Gianni Berengo Gardin. Un mare Fotograf, cu o operă impresionantă. Cei 9 euro dați pe bilet (la fel ca și la Erwit) au fost meritați până la ultimul cent. Și încă o dată îmi dau seama cât de handicapați suntem în materie de fotografie. Nu am știință de vreun fotograf român căruia să îi fi fost expusă opera vreme de trei luni și jumătate în una dintre marile galerii. Nu ale lumii ci, măcar, ale României. Da noi nu avem așa ceva. Galerie. Că Artiști ar fi câțiva. Da nu din ăia ai AAFR-ului, vai de tata lor!

Mă gândesc din ce în ce mai des că, într-o zi ar trebui să mă aștern pe scris. 

- Despre Arta - Puterea - Știința de a vedea un subiect. 

- Despre Știința sau Arta Decupajului în Fotografie - fără de care ea, Fotografia nu poate exista. Sau, dacă o ”obligăm” să trăiască e șchioapă, chioară și seamănă cu Muma pădurii.

- Despre Știința sau Arta de a combina culorile într-o Fotografie. Chiar și atunci când ea este ”doar” în alb și negru.

Îmi veți spune că vin din noi, că ne naștem cu ele în sânge. Și cu talentul ne naștem. Rămâne doar să-l descoperim, să-l cultivăm și să ni-l facem un mod de viață. Multe talente am văzut risipite de indolența refuzării studiului. În primii ani am făcut fotografie din instinct. Apoi am avut șansa să-l întâlnesc pe Eugen Iarovici, un om extraordinar care mi-a deschis ochii spre LUMEA MEA!...