Scriu aceste rânduri datorită reacţiilor pe care le-aţi avut comentând postarea anterioară:
Adriana... Din păcate, sărăcia spirituală ne urmăreşte ca un blestem. Peste tot unde ne ducem ne învăluie ca o boală fără scăpare. Combinată cu ticăloşia ne bate la porţile sufletului, murdărindu-l. Încercând să ne eliberăm, este din ce în ce mai greu să-l purificăm, să-l curăţăm de jegul care l-a învăluit. Într-o zi nici măcar nu vom mai încerca să-l purificăm. Vom deveni şi noi ignoranţi şi ticăloşi. Turma cea de toate zilele, manevrată după bunul plac de cei din frunte... de cei care ne conduc! Ne pierdem indentitatea. Artiştii sunt plasaţi în derizoriu. O ţară fără cultură există doar cu numele. Aşa va fi, în curând, şi cu Romanela noastră fotogenică!...
Anonimule (ce frumos sună acest cuvânt), se pare că nu ai înţeles, sau nu ai avut răbdarea să intri pe galeria de imagini. Sunt 60 de fotografii cu oamenii locului. Mai sunt şi altele care "vorbesc" despre mizeria de acolo, despre cauzele ei. Dar acestea se vor regăsi în expoziţia de la Iaşi, unde aceia care pot lua o decizie pentru a-i ajuta pe aceşti oameni să poată veni. Să vadă. Bucuria de a avea o fotografie 20x30 cu tine, cu copiii tăi, nu crezi că ar fi fost umbrită dacă alături ţi s-ar mai fi dat o imagine şi cu mizeria în care trăieşti? Fii sigur că după 25 de ani de fotografie sunt capabil să surprind în imaginile mele atât efectul cât şi cauza. La fel şi mai tinerii mei colegi!...
Domnule Condurachi: nu mă aşteptam să treceţi pe la umilul meu blog. Mă bucur foarte mult! Să ştiţi că mă aşteptam să iasă aşa. Doar că, în sufletul meu, speram să nu am dreptate. Nu pentru mine, care am mai trăit asemenea momente, ci pentru colegii mei. Ca artişti implicaţi în social prin natura mijloacelor cu care ne exprimăm, consider că este foarte important să nu trecem nepăsători pe lângă astfel de situaţii. Munca noastră poate fi picătura care să pornească râul schimbării, apa purificatoare care să spele pământul acesta de păcatele vrute şi nevrute... Poate?...
Ady: mă bucur că ai fost printre puţinii Prieteni prezenţi lângă noi. Ai toate datele pentru a putea face fotografia pe care o visezi. Ai talentul şi tenacitatea necesare. Dacă vei şi studia, vei vedea fotografia marilor nume ale lumii, tinereţea va fi de partea ta. Eu îţi urez "lumină şi gânduri BUNE"!...
Adriana... Din păcate, sărăcia spirituală ne urmăreşte ca un blestem. Peste tot unde ne ducem ne învăluie ca o boală fără scăpare. Combinată cu ticăloşia ne bate la porţile sufletului, murdărindu-l. Încercând să ne eliberăm, este din ce în ce mai greu să-l purificăm, să-l curăţăm de jegul care l-a învăluit. Într-o zi nici măcar nu vom mai încerca să-l purificăm. Vom deveni şi noi ignoranţi şi ticăloşi. Turma cea de toate zilele, manevrată după bunul plac de cei din frunte... de cei care ne conduc! Ne pierdem indentitatea. Artiştii sunt plasaţi în derizoriu. O ţară fără cultură există doar cu numele. Aşa va fi, în curând, şi cu Romanela noastră fotogenică!...
Anonimule (ce frumos sună acest cuvânt), se pare că nu ai înţeles, sau nu ai avut răbdarea să intri pe galeria de imagini. Sunt 60 de fotografii cu oamenii locului. Mai sunt şi altele care "vorbesc" despre mizeria de acolo, despre cauzele ei. Dar acestea se vor regăsi în expoziţia de la Iaşi, unde aceia care pot lua o decizie pentru a-i ajuta pe aceşti oameni să poată veni. Să vadă. Bucuria de a avea o fotografie 20x30 cu tine, cu copiii tăi, nu crezi că ar fi fost umbrită dacă alături ţi s-ar mai fi dat o imagine şi cu mizeria în care trăieşti? Fii sigur că după 25 de ani de fotografie sunt capabil să surprind în imaginile mele atât efectul cât şi cauza. La fel şi mai tinerii mei colegi!...
Domnule Condurachi: nu mă aşteptam să treceţi pe la umilul meu blog. Mă bucur foarte mult! Să ştiţi că mă aşteptam să iasă aşa. Doar că, în sufletul meu, speram să nu am dreptate. Nu pentru mine, care am mai trăit asemenea momente, ci pentru colegii mei. Ca artişti implicaţi în social prin natura mijloacelor cu care ne exprimăm, consider că este foarte important să nu trecem nepăsători pe lângă astfel de situaţii. Munca noastră poate fi picătura care să pornească râul schimbării, apa purificatoare care să spele pământul acesta de păcatele vrute şi nevrute... Poate?...
Ady: mă bucur că ai fost printre puţinii Prieteni prezenţi lângă noi. Ai toate datele pentru a putea face fotografia pe care o visezi. Ai talentul şi tenacitatea necesare. Dacă vei şi studia, vei vedea fotografia marilor nume ale lumii, tinereţea va fi de partea ta. Eu îţi urez "lumină şi gânduri BUNE"!...
5 comentarii:
Domnu` hartist, nu-ti mai ponegri tara cu poze d-astea cu copii cu muci la nas si case din chirpici. Fiecare tara, fiecare oras, au ghetourile lor. Sunteti chiar naiv
sa credeti ca din cauza c`ati pus nise poze pe garduri or sa sara `cei din frunte` sa salveze `oamenii` aia? In plus, aia nu sunt oameni, caci a fi OM inseamna sa fi raspunzator de propria`ti soarta, sa`ti pese de bani, sa fi constient ca trebuie sa`ti castigi un venit, nu sa astepti sa`ti dea altu` sau sa`ti rezolve altu` problemele. Insa, se pare ca nici macar matale, domnu`, nu intelegi acest principiu de baza, ca altfel nu i`ai acuza pe "cei din frunte". Dupa ce ca sunteti incapabili si ignoranti va mai si inmultiti in casele alea din chirpici, care este.
Numai la noi se mai pot gasi `artisti` mandri ca etaleaza jegul ce se mai poate gasi prin preajma.
Domnu colegu meu din Bucureşti, dupa ce aţi emigratără ştiu că aţi făcut cunoştinţă cu ghetourile de pe alte meleaguri şi aveţi esperienţă. Nu o mai luaţi la vale. Trei săptămâni cu dvs. alături mi-au fost de ajuns să pot scrie juma de an despre jegul din marele dvs. suflet caritabil. Vedeţi-vă de pozuţele dvs. colorate. Şi nu mai folosiţi expresiile altor colegi. Nu veţi ajunge vreodată nici la genunchiul lor. Care este!...
Daca asi accepta ideea ca trebuie sa cerem ajutorul "celor-din-frunte", adica ajutorul statului, ar trebui sa accept si ceea ce ar urma odata cu acest ajutor, adica dominanta si suprematie care, in final, vor conduce inevitabil la o alta dictatura. Ori, nu demult, majoritatea se plangea ca statul e a-tot puternic. Ne-am complacut zeci de ani cu un stat prea puternic, prea dictatorial.
Ideea de a nu mai insista ca statul sa ne rezolve toate problemele este cred, una buna. Pana la urma, suntem oameni liberi si cui nu-i convine ceea se-ntampla, este liber sa incerce sa se demonstreze in oricare alta tara din EU. Restul, sunt doar scuze si gaselnite in (trista) incercare (a unora) de-asi justifica lipsa de acomodare la inerentele schimbari intervenite in ultimii 20 de ani.
Din punctul de vedere a foto-temei abordate, promovarea ne-adaptatilor in imagini nu constituie o solutie. Nu cred ca ai va determina sa-nteleaga ca trebuie sa-si schimbe mentalitatea si asteptarile, astfel ca solutiile sa vina din partea lor, si nu de la "cei-din-frunte".
Problema provine din cauza ca, multi considera ca li se datoreaza ceva - de catre altii care sunt un pic mai capabili, mai intreprinzatori.
Acesta, a fost, si va ramane un concept comunist: "sa luam de la cei capabili pentru a le da celor mai putin capabili". De observat este ca, acest principiu nu a supravietuit de-a lungul anilor.
Asi zice ca ar fi mai sanatos sa ne asteptam mai putin de la altii si in schimb, sa avem noi mai mult de oferit celor din jurul nostru.
Dar nu cu poze in care copiii zambesc in timp ce sunt inconjurati de situatia precara in care se afla. Pentru ca, aceasta ar putea sa transmita un mesaj gresit, adica: "hai sa zambim, ca totu e normal".
Deci, domnu' foto, daca tot va aruncati prin noroaie incercand sa aratati cat mai mult gunoi, poate c-ar fi mai folositor sa aveti si o opinie noua, constructiva, pragmatica, asupra temei abordate.
Caci deh, tema asta e una controversiala si chiar d-voastra ati ales-o. Asi zice ca, cu cat mai putina interventie sau influenta din partea statului cu cat mai bine ptr. noi toti.
Altfel spus, nu e cazul sa insistam in a-i da, din nou, statului o putere pe care de-abia am reusit sa o luam inapoi dupa atatia ani de dominanta totalitara.
Mai citeste de cateva ori, apoi gandeste-te un pic asupra acestor idei si indiferent de cum iti imaginezi tu c-ar trebui sa fie starea lucrurilor; in final trebuie s-accepti ca fiecare din noi are dreptul la propria-i opinie..
Va sugerez ca la expozitia de la Iasi sa trimiteti niscaiva invitatii si pe la Primarie si CJ, poate se inspira si domnii. Sunt curioasa daca ar veni macar unul! Pentru ca, atunci cand colegii mei le-au prezentat proiectul de la Cucuteni, ne-au ajutat doar cu indicatia pretioasa de a nu fotografia mici si kitch. Adica, asa cum sugereaza si domnul Anonim, sa nu cumva sa ponegrim tara, urbea, in dulcele stil romanesc de a ascunde gunoiul sub pres.
Cred ca m-ati confundat cu dl. prof. Daniel Condurache. Nu sunt dumnealui si nici ruda cu el nu sunt. Totusi ii sunt multumitor caci in timpul facultatii unii laboranti au avut placerea sa imi explice mai pe indelete cu ce se "manca" obiectul lor. Totusi nu mi-au marit si notele :(
PS: Va astept la mine pe blog
Trimiteți un comentariu