A fost primul meu model. Prin '85. Florar la a treia generaţie, de primăvară şi până toamna târziu pleca în fiecare dimineaţă, cale de două dealuri mari, din Orăşenii unde-şi avea casa şi florile, spre oraş. Acolo l-am cunoscut. În piaţa de flori din Botoşani. S-a înfiripat între noi o prietenie lungă. Era un prsonaj fabulos. O mulţime de poveşti depăna atunci când, spre seară, când se întorcea acasă, îl însoţeam. Vindea mereu florile pe care le aducea în două paporniţe mari, de papură, la oraş. Apoi ritualul era acelaşi: Alimentara de la colţul străzii, 100 de grame de dropsuri (unul pentru Spic, câinele drag, celelalte pentru tovarăşa de viaţă), apoi, încetişor, ieşeam din oraş şi iar vale şi iar deal, până acasă. Casa de la marginea satului, acoperită cu stuf şi înconjurată cu flori...
Dumnezeu l-a chemat de-a dreapta Sa într-o zi de Florii. Să te odihnească în pace Moş Vasile, florar din tată-n fiu!...
Dumnezeu l-a chemat de-a dreapta Sa într-o zi de Florii. Să te odihnească în pace Moş Vasile, florar din tată-n fiu!...
Împreună cu Alexandra Drăgoi, Cristian Popescu şi Vlad Negru am refăcut de dimineaţă o călătorie la Ruginoasa. Ce găsisem acum câţiva ani, însoţit de alţi Prieteni, am povestit pe Fotomagazin. Atunci câteva gospodine iubitoare de minunăţiile locale s-au ofuscat. Acum... e o sărăcie lucie în comuna voastră bogată şi cu oameni harnici, fetelor. O ruină şi paragină bătătoare la ochi. Şi oameni credincioşi, în zi de Florii mai mulţi prin cârciumile satului decât în biserică!...
A fost un spectacol de muzică folk foarte interesant în această seară la Casa Studenţilor. Descântec (Andrei Radu Alexandru, Cristina Dima, Mădălina Dărăban), Alexandra Andrei, Andrei Bauer şi Nu Acum (Florin Onică, Andrei Dănilă, Adi Grădinaru) au cântat ce au ştiut ei mai bine. Sala a rezonat cu muzica lor, a aplaudat, a fost alături de interpreţi. Fotografiile lui Ştefan Abageru şi ale subsemnatului aurotunjit atmosfera. Şi ce e mai frumos pentru un artist ca peste 200 de oameni să-i aplaude imaginile?
Pentru mine a fost o seară specială. Acum vreo 20 de ani eram şi eu pe scenă cu chitara în mână. Vremuri...
Pentru mine a fost o seară specială. Acum vreo 20 de ani eram şi eu pe scenă cu chitara în mână. Vremuri...
2 comentarii:
intreresanta zi de florii, astazi mi s-au scuturat multe idei despre ceea ce stiam de cei ce ma-nconjoara. Am reajuns cu ochii pe imaginile lui OZO pe care le-am savurat la momentul expunerii lor pe Foto-Magazin ... mi se par la fel de proaspete ca in acea zi, aproape ca-ti intra in nari aerul acela provincial si torid. Si tot de azi nu am sa ma mai laud ca-l cunosc pe Dusa...chiar n-am stiut ca muzica a facut parte din viata ta la modul palpabil. Inca o explicatie la imaginile care-ti intra prin ochi si le simti si-n urechi. Numai de bine de la Botosani.
Mulţumesc Dan!...
Trimiteți un comentariu