Coincidenţele ne umplu viaţa. Ieri la Ruginoasa şi astăzi în Piaţa Unirii din Iaşi fotograful a avut parte de acelaşi cadru: doi "copii" şi-au scos jucăriile din suflet pentru a ne bucura şi pe noi. În luneta maşinii aparţinând unei cunoscute firme imobiliare se lăfăiau vreo 25 de muţunachi coloraţi. Să fi fost puşi acolo de către şofer? Să fi fost ai şefului? Cine ştie. Cert este că amândoi acceptă acest mic univers al copilăriei atâta timp cât maşina îi poartă pe drumurile iaşiului...Ieri, într-un colţ din Ruginoasa, în spatele unei case ce abia-şi mai ţine vertical amintirea cuibului cald care a fost odată, alte jucării fuseseră scoase de stăpânul matur la uscat. Peste iarnă, probabil, copilul le murdărise. Iar acum, înaintea Paştelui, apa şi detergentul le redase strălucirea de odinioară...
Copilul din noi niciodată nu moare. Mereu stă într-un colţ al sufletului şi pândeşte clipa cînd să poată evada, să fugă de-acasă. Cu greu îl aducem înapoi. Cu greu re-devenim oamenii mari care ne place să credem că suntem. Că mereu simt că am rămas copil mi-am demonstrat-o, dacă mai era nevoie, ieri şi astăzi. Ruginoasa-Iaşi... aducerea aminte a Copilăriei pierdute. Şi, din păcate, din ce în ce mai departe de noi!...
P.S. Prietenii mei tineri, de câte ori aţi simţit că trăiţi cea mai minunată clipă din viaţă uitându-vă la o imagine pe care tocmai aţi editat-o?
Copilul din noi niciodată nu moare. Mereu stă într-un colţ al sufletului şi pândeşte clipa cînd să poată evada, să fugă de-acasă. Cu greu îl aducem înapoi. Cu greu re-devenim oamenii mari care ne place să credem că suntem. Că mereu simt că am rămas copil mi-am demonstrat-o, dacă mai era nevoie, ieri şi astăzi. Ruginoasa-Iaşi... aducerea aminte a Copilăriei pierdute. Şi, din păcate, din ce în ce mai departe de noi!...
P.S. Prietenii mei tineri, de câte ori aţi simţit că trăiţi cea mai minunată clipă din viaţă uitându-vă la o imagine pe care tocmai aţi editat-o?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu