Memoria noastră afectivă e scurtă. Dar asta o știți deja... Acum câțiva ani, să tot fie vreo 3, pe un hard de 500 Gb am adunat în calculatorul vechi o selecție din imaginile mele. Trei directoare mari cu alte multe foldere mici și late: România, Moldova de nord, Maramureș. Hardul a stat mereu în calculator, rar conectându-l (doar când avea nevoie cineva de imagini din zonele respective). Acum stă în calculatorul nou. Azi l-am cuplat. Pe lângă celelalte proiecte mă bate gândul de 2, sau câte or ieși, expoziții. Una cu Romanela, alta cu Oamenii noștri Frumoși. Văd pe ici pe colo cum se reinventează roata. Oamenii umblă de zor pe coclauri și pozează non stop. Unele imagini sunt inspirate, aici depinde și de fotograf, de știința și de putința fiecăruia, altele sunt expirate. Dar mereu se găsește câte cineva să se minuneze. Unii se autointitulează pozarii copiilor sărmani, alții se bagă în seamă și se minunează că mereu nu le iese, alții merg la uorșopuri, alții se scarpină- cap... lumea circulă liber prin Romanela. Scopul scuză nemijlocit mijloacele!
Vreo 12 ani am bătut cam 75% din cărările patriei. Cum făceam niște bani cum cheltuiam jumate dintre ei cu drumurile, cu nopțile, cu pasiunea după mine. Și pe film și pe digital... Apoi am simțit gustul amar al deșertăciunii. Și m-am oprit din hălăduit. Timpul le așează pe toate la locul lor. Prietenii devin dușmani de moarte, Tanda se ceartă cu Manda, iar ce trebuie să se întâmple se întâmplă mereu când îi vine rândul și nu când vor mușchii noștri. Dar și asta o știți deja.
În imagine, o dimineață prin jurul Biertanului, așa, ca să comparăm mere cu pere!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu