Ianuarie...
Ianuarie - lacrimă de început
curat, abia nins de ninsoare stelară,
plopi rămași fără umbră, ger cu lujerul rupt,
Ipotești de zăpadă luminând peste Țară,
fără pași, fără sănii ies copiii la porți
urmărind cu privirea firul lemnelor arse,
ianuarie - pacea când din drumuri socoți
să te-arăți, o privire, pe la colțuri de case,
în genunchi surpă teii gerul fără sfârșit,
fără lacrimi lumina se întoarce în seară,
Domn al Limbii Române, bine te-am regăsit
renăscut de ninsoarea ce rotund ne-nconjoară,
ai venit, ai trecut, ai plecat fără drum?
nu-mi răspunzi și e mut omul trist de zăpadă,
numai gerul, pe geamuri, scrie greu, ca un gum,
un poem ce-și întinde versul până în stradă.
Ca tot românul imparțial, înainte de a scrie cu lumina am scris cu stiloul!...
2 comentarii:
Chiar frumos!
Si stiloul este remarcabil!
Nu stiam ca ai umblat (chiar bine!) si cu alte obiecte de scris.
Felicitari.
precum un dor de Eminescu...frumos
Trimiteți un comentariu