Am o plăcere deosebită să ”merg la gâze”. Nu că n-aș avea eu destule!... În termeni fotografici se cheamă ”fotografie de natură” și nu o poți controla. Adică nu-ți poți face de acasă planuri. Atâtea gâze mari, atâtea mici, atâtea flori colorate-n albastru, atâtea-n galben, atâția bondari, etc, etc. Abia pe teren descoperi și fotografiezi ceea ce ai abilitatea să descoperi la firul ierbii. De obicei se merge dimineața devreme, când este rouă și insectele sunt încă amorțite de frig și cu picături transparente pe ele. De la lună la lună, începând cu aprilie, odată cu venirea primăverii și până toamna târziu natura este într-o continuă transformare. Ce găsești de fotografiat în aprilie nu găsești în mai, ce este în mai nu este în iunie și tot așa. Dacă ai consecvență poți să ai la venirea frigului o colecție impresionantă de imagini cu tot felul de gâze, fluturi, ploșnițe, buburuze, țânțari și câte și mai câte. La începutul primăverii sunt mici, de 2, 3 milimetri. De abia le vezi. Mi s-a întâmplat să văd prin vizorul aparatului ce nu vedeam cu ochiul liber, eu fiind de felul meu cam chior de aproape. De fapt, în asta constă tot secretul acestui gen de fotografii: să poți vedea gâzele minuscule, de cele mai multe ori aflate la 1 sau doi centimetri de nivelul solului și camuflate bine după firele de iarbă, în flori, după crengi, etc. Dacă te obișnuiești să le ”vezi” succesul este garantat. Imagini care de care mai inedite vin cuminți una după alta pe memoria cardului din aparat pentru a-i bucura pe cei care, după editare, le vor privi. Spuneam că sunt cam chior de aproape, da tot le văd. Mai ales dacă se mișcă un centimetru prin raza câmpului meu vizual. Dacă-mi mai pun și ”descoperitorii”, a se citi ”ochelarii”, pe o rază de un metru pătrat găsesc uneori și trei și patru și cinci cadre numai bine de clănțănit din aparat. Pentru ca procedeul de descoperire să aibă succes trebuie musai să ajungi cu aparatul la nivelul solului. Modalitatea este ”târâș pe burtă”. Este drept că e cam incomod atunci când porți cocoașă în față (ca mine) și roua te ”murează” în primele trei secunde de acțiune intensă. Dar cu niște haine mai vechi și (sau) impermeabile problema se rezolvă. Depinde cât de mult vrei să te uzi pe burtă. De primăvara asta am inaugurat metoda cu ”neoprenul”, chestia aia din poliuretan care se găsește prin Carrefour (cea mai ieftină) și pe care o folosim ca ”intrus” între iarba udă și noi. Singurul dezavantaj este că după mutarea din locul respectiv iarba arată ca după o partidă de sex prelungită și cu năbădăi. Deci... te pui pe burtă și începi a beli ochii jur împrejur, încet și cu răbdare, de la stânga spre dreapta și invers, o dată, de două, de zece ori, până vezi tot ce se ascunde sau se poate ascunde. La flori este mai ușor, singura chestie grea fiind unghiul din care abordezi cadrul văzut, decupajul și diafragma de folosit pentru a avea profunzimea pe care, cu ochii minții ți-o închipui că ar fi potrivită. La gâze, odată descoperite, treaba se mai complică. Încadrare, profunzime, cadru paralel cu insecta sau perpendicular, după cum o cere memoria decupajului din sufletul tău. Clarul pe ochi, ca să te privească, dacă e fluture ar fi potrivit să fii cu aparatul paralel cu el, pentru a avea în zonă de claritate și textura aripilor, șamd și etc. Pentru fiecare situație o altă abordare. Pe dumnealui, fluturele de mai sus, l-am văzut după ce mă tăvălisem pe neopren cam douăzeci de minute, timp în care am fotografiat cadre cu florile albe, un țânțar solo, alți patru perechi doi câte doi uniți la partea din spate, plus o muscă cu un ac în loc de trompă. Nici nu știu cum n-am dat peste el. Da... zic eu că, fără să fie o capodoperă, este un cadru interesant, cu trei culori în el - alb, galben și verde - destul de greu de combinat, floarea albă de de-asupra dând greutate compoziției care are un ”acel ceva” de care să-ți aduci aminte.
Până la urmă, o sesiune ”la gâze” este o desfătare pentru fotograful pătimaș, care nu se compară cu nimic altceva dintre celelalte genuri. O incursiune în ”Grădina lui Dumnezeu” unde, cu ajutorul aparatului de fotografiat trebuie doar să observi și să nu intervii cu nimic!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu