18.07.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 173

Amintirile de ieri...

Marți, 8 iulie, aeroportul din Iași, dis de dimineață. Aștept să se facă ora 6. Avionul de București, mă rog... dacă avion poate fi numită magaoaia antică care se vede de după geamul sălii de așteptare, ține de 6 unui răsărit superb. ”Să fie cu noroc” gândesc privind mutra lui Adomniței de pe un perete al sălii. Mda, pe toate gardurile și peste tot. Urcăm, magaoaia se pune în mișcare, de pe geam privesc spre noua pistă unde vreo cinci muncitori cred că se-ntreabă dacă să pornească munca sau să mai stea vreo două ore degeaba... București, ieșire pe la sosiri, picioarele pe umăr până la plecări (că zonă de tranzit nu se există în aeroportul numărul 1 al Romanelei), boul de la mașinăria de privit în bagaje vrea iar să-mi numere oole de la aparate și obiective, așteptat încă o oră și zvârrrrrrrrrr la Amsterdam. Nu știu cum se face dar nenea chilotul aterizează cam pe roata dreaptă, da aterizează. Afară plouă ca-n 7 păcate, conform la Meteo. Magaoiul trage la burduf, 10 minute coadă la control pașapoarte, apoi picioarele pe umăr până în zona de bagaje. Vreo 2 km, că e aeroport mare. Îmi mai ia 5 minute să mă lămuresc unde varsă olandezii bagajele de la Bucale, îl recuperez pe al meu și o tai voios sî-mi iau belet la trenul de Amsterdam. Aotomatele-s de 2 feluri: cu fise și cu card. N-am nici de unele, așa că mă duc la ghișeele cu mulți turiști care stau la coadă. Pe la al 4-lea îl nimeresc pe cel bun. La 12 (după o oră de la aterizare) sunt în tren. Plouă într-o veselie. 12, 15 cobor în gara centrală din Amsterdam. Scot nasul și umbrela pe ușa gării, să mă ia vântul. Plouă în rafale... Se vede că nu m-am orientat bine pe hartă pentru strada cu hotelul așa că trebuie să întreb. Un nene amabil, la fel de murat ca și mine, îmi zice pe unde să o iau și, în 7 minute sunt la hotel. Surpraizzzzzzzzzzzzzzzzzzz. O scară lungă și-ngustă ca s-ajung la recepție. Canci lift. Cazat etaj 4 din 4. Scări abrupte și-nguste... ”Dacă iau ăștia foc ard toți ca șobolanii”, gândesc în timp ce-mi tăbârcesc valiza pe scări. Bine că e aproape goală și ușoară. Camera... nici să faci șpagatul nu poți de mică ce este. Așa-mi trebuie, dacă m-am zgârcit la 50 de lei, diferența dintre 2 și 3 stele, când am luat de pe net cazarea. Plouă în continuare în rafale. Umbrela este inutilă.O umflă vântul imediat. Și așa a plouat și miercuri. Doar joi de la 6 pana pe la 11 a fost un pic de soare. Ce dracu să faci Tuteo pe vremea asta câinească? Marș la șoping! Cum? Nu e bani? Păi ce naiba ai gândit când ai tăiat-o la olandeji? Nimic? Halal... Așa că 1 zi jumate am bătut magazinele și am umflat valiza. Poze abia joi!

Dimineața pe răcoare. La doi pași de hotel mă frec la ochi. E prima dată când văd porci fără chele zburând. În spatele lor, pe niște ecrane, rulează niște clipulețe. Îmi ia ceva timp să o prind pe tanti uitându-se sub coada porcului. Cam pe la a 6-a încercare. Da a meritat.

Dinspre hotel spre gară. Are ceva imaginea asta. Ceva atmosferă, ceva mister... Are pe dracu!

O iau pe canale, spre stânga, spre dreapta, spre nicăieri. Un nene dă de mâncare la pescăruși. E bun și așa în lipsă de nimic...

Asta chiar că are un pic de atmosferă, eh...!

Asta e mai spre amiază făcută. Înainte de a se strica vremea din nou... Ilustrează cel mai bine spiritul Amsterdamului: o zi jumate cât a plouat în draci mi-au sărit în ochi tot felul de tineri și tinere de pe altă lume. Cu o rochiță cât batista sau cu niște budigăi scurți și-un tricouaș pe ei zâmbeau de-a-nboulea pe la colțuri de stradă cu privirile pierdute cine știe în ce lume numai a lor. Lumea viselor, lumea ”ierbii” trase pe nas și gură, iarbă de vânzare sub formă de țigară la orice tutungerie și la orice colț de stradă. Zeci de feluri de țigări, mai moi, mai tari, mai așa și așa, mai la stânga, mai la dreapta, toate îmbiindu-te să revii la Amsterdam s-o belești, mama ei de viață afurisită și de cacao pentru unii și pentru alții! (va continua)...