Corabia cu Suflete (2) - amintiri dintr-o expoziție viitoare!
Patriarhul României, Teoctist - Mănăstirea Vorona, 2008
Trecători prin lumea aceasta de păsări și gânduri ne împletim viața, la început urcând - agățați cu sufletul de zbaterea secundei care ne mistuie - mai apoi coborând - călărind aceeași secundă, din ce în ce mai grăbită, din ce în ce mai scurtă decât vraja secundei de la urcare... Ne naștem singuri, călătorim apoi, oprindu-ne în mai scurte (sau mai lungi) respirări, pentru a da un sens destinului care ne-a fost hărăzit de către ursitoare, pentru a găsi sau înfăptui Minunea fără de care însăși existența noastră nu ar fi scrisă în cartea timpului zburător, apoi, mai târziu sau mai devreme - după caz - ne întrupăm și noi într-un suflet de pasăre pentru a ne continua aventura. Doar amintirea rămâne, la început mai pregnantă în respirarea celor care ne-au cunoscut, apoi din ce în ce mai estompată, până se pierde în zarea albastru - verzuie, ca ochiul păsării care ne poartă tăcerea. După aceea nu mai este nimic. Nici măcar adierea de vânt dintr-o seară fierbinte de vară!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu