Copilăria pierdută

Ieri, la Bârnova, la casa cu papuşi!... (o altă imagine, Aici)

La mulţi ani, tata Mihai!...

Azi Tata Mihai şi-a sărbătorit ziua numelui. De dimineaţă am fost la Bârnova cu un copil care încearcă să desluşească tainele fotografiei. Am pozat pe ici, pe colo... şi mai bune, şi mai rele... Spre amiază, Tata Mihai era în curte, aşteptând să vină mama domniei sale de la biserică. Bineânţeles, era cu aparatul în mână. Din frumoasa grădină, plină cu toate florile şi fructele din lume, a mai rămas amintirea. Ceva-ceva, totuşi, am mai găsit de pozat...

La mulţi ani, Tata Mihai, îţi mulţumesc pentru toate clipele frumoase petrecute împreună!...

Astă vară... pe afară!...

Sibiu, acum două zile...

Vineri seară, hoinar prin Sibiu... Fără trepied, doar cu dorinţa de a face câteva fotografii... de a uita... Cândva, drumurile mele prin acest oraş se opreau şi pe la Gheorghe Lăzăroiu, unul dintre marii artişti fotografi români, om deosebit, de o simplitate şi timiditate cum rar mi-au fost dat să văd. Cândva... Acum, El este doar amintiri. Pentru unii frumoase, pentru alţii... veninoase!...

Întors acasă, nu m-am mirat să găsesc scrise vorbele unui fel de Brucan al fotografiei româneşti, un fel de oracol, şi el, bucureştean, Andrei Pandele, membru creator al Asociaţiei Artiştilor Fotografi din România. Singurul dizident din "literatura imagistică" a fotografiei româneşti. Cine are răbdare să citească, să ştie că, de fapt, adevărul se află trei articole de al domniei sale, mai jos!...
Nu mai am chef să "pun botu" de data asta Andrei. Am făcut şi voi face pseudo-fotografie în continuare. Iar amintirea mea despre fotografiile tale este acea minunată expoziţie cu imagini din meciurile Stelei, de prin '87. Trist?... (pentru mine nu... de azi scot chestia cu "impostorul" din capul blogului. e a ta, Prietene!...)

Atunci când cuvintele sunt de prisos!...

Ultima postare

Ultima postare am scos-o Prieteni. Voi primi un răspuns la rugămintea mea, pe 15 noiembrie!...

Slobozia-o amintire fotografica... (2)

Scriu aceste rânduri datorită reacţiilor pe care le-aţi avut comentând postarea anterioară:

Adriana... Din păcate, sărăcia spirituală ne urmăreşte ca un blestem. Peste tot unde ne ducem ne învăluie ca o boală fără scăpare. Combinată cu ticăloşia ne bate la porţile sufletului, murdărindu-l. Încercând să ne eliberăm, este din ce în ce mai greu să-l purificăm, să-l curăţăm de jegul care l-a învăluit. Într-o zi nici măcar nu vom mai încerca să-l purificăm. Vom deveni şi noi ignoranţi şi ticăloşi. Turma cea de toate zilele, manevrată după bunul plac de cei din frunte... de cei care ne conduc! Ne pierdem indentitatea. Artiştii sunt plasaţi în derizoriu. O ţară fără cultură există doar cu numele. Aşa va fi, în curând, şi cu Romanela noastră fotogenică!...

Anonimule (ce frumos sună acest cuvânt), se pare că nu ai înţeles, sau nu ai avut răbdarea să intri pe galeria de imagini. Sunt 60 de fotografii cu oamenii locului. Mai sunt şi altele care "vorbesc" despre mizeria de acolo, despre cauzele ei. Dar acestea se vor regăsi în expoziţia de la Iaşi, unde aceia care pot lua o decizie pentru a-i ajuta pe aceşti oameni să poată veni. Să vadă. Bucuria de a avea o fotografie 20x30 cu tine, cu copiii tăi, nu crezi că ar fi fost umbrită dacă alături ţi s-ar mai fi dat o imagine şi cu mizeria în care trăieşti? Fii sigur că după 25 de ani de fotografie sunt capabil să surprind în imaginile mele atât efectul cât şi cauza. La fel şi mai tinerii mei colegi!...

Domnule Condurachi: nu mă aşteptam să treceţi pe la umilul meu blog. Mă bucur foarte mult! Să ştiţi că mă aşteptam să iasă aşa. Doar că, în sufletul meu, speram să nu am dreptate. Nu pentru mine, care am mai trăit asemenea momente, ci pentru colegii mei. Ca artişti implicaţi în social prin natura mijloacelor cu care ne exprimăm, consider că este foarte important să nu trecem nepăsători pe lângă astfel de situaţii. Munca noastră poate fi picătura care să pornească râul schimbării, apa purificatoare care să spele pământul acesta de păcatele vrute şi nevrute... Poate?...

Ady: mă bucur că ai fost printre puţinii Prieteni prezenţi lângă noi. Ai toate datele pentru a putea face fotografia pe care o visezi. Ai talentul şi tenacitatea necesare. Dacă vei şi studia, vei vedea fotografia marilor nume ale lumii, tinereţea va fi de partea ta. Eu îţi urez "lumină şi gânduri BUNE"!...

"Slobozia-o amintire fotografică"

- Şefu, noi nu ne băgăm, da ceva tot câştigaţi de pe urma expoziţiei?
- Nu câştigăm nimic. Da poate vede cineva imaginile astea şi măcar nişte piatră pune pe drumuri.
- Hai bre, chiar ne crezi fraieri?...

- Dom şăf, cât iei pe pozele astea?
- Nu iau nimic bre, le dau după vernisaj la oameni acasă.
- Hai dom şăf, ne crezi proşti? Iei mii de dolari de la pocăiţii de-afară pentru ele...
- Aşa-i bre, un sac cu dolari am adus şi cu mine. Nu vrei ceva din el?
- Hai dom şăf, că ştim noi...

Cam aşa se putea circula azi la amiază prin Slobozia: căruţa sau calul!...

- Raţ-ai dracu cu pozele voastre de nenorociţi. Vă bateţi joc de oamenii sărmani. În loc să veniţi cu ajutoare. Uite, fratele lui a murit şi bărbată-miu se lăfăie pe gard. Crucea mamii voastre de nenorociţi...

Cam aşa a fost astăzi la Slobozia. Pentru mine, o cruntă deziluzie. De-abia am putut ajunge cu maşina prin apropiere ca să pun fotografiile pe garduri. Microbuzul, cu invitaţii, a rămas la vreo doi kilometri. O echipă de la TVR şi una de la PRO TV au pornit spre noi şi nu au mai ajuns. Dintre colegii mei mai tineri... le mulţumesc celor puţini care au venit!... Ploaia mocănească frigul şi lutul de pe uliţe nu a scos din casă nici măcar pe copiii atât de entuziaşti atunci când le-am făcut poze şi care ştiau că venim. Cât despre cei maturi care au fost, interesul erau ajutoarele şi banii pe care îi câştigăm noi de pe urma lor. Tristă ţară Romanela, trist început de mileniu, Europă de tot rahatu că ne-a "primit" în ea!... La 15 km de Iaşi, un sat în care, dacă plouă, nu mai poţi intra cu maşina. Oameni de o sărăcie cruntă, precum pământul în care vor intra...

Vom reface expoziţia în Iaşi. Şi cu celelalte imagini. Cele cu mizeria care-i înconjoară. Sunt conştient că nu va ajuta la nimic. Dar măcar să fim noi cu sufletele împăcate! Imaginile din expoziţie, AICI.

Cacica, ieri dimineaţă...

Asta e una din imaginile de ieri. Sculat la 4, luat trenul până la Tg. Frumos unde mă aştepta Bob, venit cu maşina de la Botoşani şi mers în zona Cacica. Doi "nebunateci" cu aparatele şi trepiedele pe dealuri, prin brumă, apă şi frig. Dar a meritat. Mulţumesc Bob!...

Închis temporar... O lacrimă s-a strecurat printre gene!...