13.05.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 133

Să mergem iubito, trăsura ne-așteaptă,

La balul cu măști vom dansa menuet,

Să trecem prin poarta deschisă din poartă

Cu șoapte vibrând, din târziu spre încet,

Să mergem iubito, ia-ți rochia albă,

Camerista îndeamnă să umble cu spor,

Să nu uiți să-ți pui la gât vechea salbă

Chiar dacă te-apasă și sânii te dor, 

Să mergem iubito, majordomul ne cheamă,

Birjarul așteaptă răstignit peste cai,

Ia seama gătelii, oglinda e spartă,

În colțul privirii să nu mi te tai,

Să mergem iubito, pendula e moartă,

Cât timpul e-nvins să fugim de statui,

Doar clipele trec, spre-o vamă, spre-o soartă,

Dă-mi mâna iubito, spre cer să te sui. 

(1980, revista Tribuna Cluj)

Semn că nimic nu este nou pe lumea asta și ce era valabil și scriam pe la 18 ani are ecou și acum în sufletul meu...

Ieri seară, la etajul II din Iulius Mall Iași am vernisat expoziția ”Pepsi” aparținând colegului Bogdan Săndulescu. Este prima expoziție personală pe care o face Bogdan, un apreciat fotograf de eveniment, căruia i-am ”urmărit” ascensiunea (fotograficește vorbind) începând cu anul 2008.

După știința mea, la ora actuală în Iași sunt cam 6 (sau 7) expoziții de fotografie. De la Maeștri (expoziția Koudelka de la Palatul Culturii) și până la ”candidați de maeștri”, de la una care nu spune (mai) nimic (trageți o geană în Palas Mall - atrium) și până la expoziția ”meseriașă” de pe gardul Parcului Copou. De multă vreme nu au mai fost atâtea expoziții în Iași, semn că fotografia, pe zi ce trece, câștigă teren important în lupta cu celelalte arte vizuale (sau mai puțin vizuale). Ceea ce e bine spre foarte bine!

Expoziția lui Bogdan Săndulescu are o temă mai aparte, personajul principal fiind o pisică. Pepsi. Pisica personală a fotografului, pe care a fotografiat-o în diferite ipostaze, de la pui și până la ”autoare” de pui. Nu este o idee nouă dar, din câte am văzut, face deliciul spectatorilor, semn că am gândit bine când am insistat pe lângă Bogdan să facem această expoziție.

Mulțumesc tuturor celor care au fost ieri seară alături de emoționatul autor la vernisajul cu Pepsi și... povestea merge, în Iulius Mall (lângă Cărturești) mai departe! 

12.05.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 132

Timpul a fost potrivnic cu noi,
astăzi e cald, mâine sunt ploi...

parcă mai ieri ne cernea floarea de măr,
astăzi salcâmii înfloresc, Draga mea,
brațele tale mă strâng și mă dor
floarea de tei ne așteaptă și ea,

primăvara a fost parcă, prin jur, într-o joi,
restul au fost raze de soare, ba ploi...

tot ne pierdem iubirea-n nectar și în rouă,
nu dormim, ne iubim când e lună și-i nouă

pe-ntuneric te strig, pe lumină te-aștept,
Draga mea, e atâta tăcere în noi,
șoaptele lumii le strângem la piept
când departe suntem și ni-i dor, amândoi,

și nu pot să te strig și nu vrei să m-aștepți,
e un dans fără nume-această grea întâmplare,
iarăși plouă prin vreme, iarăși raze de soare
ne inundă-așteptarea  când spre mine te-ndrepți

sunt atâtea de spus dar nimic nu ne spunem,
timpul a fost îndărătnic cu noi,
capătul lumii la tâmplă ni-l punem
astăzi e cald, mâine doar ploi...

11.05.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 131

Astă seară, la Opera Națională Română din Iași a avut loc cea de a doua premieră cu La Traviata. De la cel mai mic și până la cel mai mare implicați în acest spectacol minunat: RESPECT!

10.05.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 130

Colegul nostru Gabi Deliu și-a unit destinul în fața lui Dumnezeu cu Simona, aleasa inimii lui. Casă de piatră dragilor!

09.05.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 129

Din nou în seara asta la Operă. A doua vizionare cu public înaintea primei premiere de mâine. La Traviata. În rolurile principale, cum am mai scris, Ana Maria Donose și Florin Guzgă. De data asta mi-am găsit loc fix în loja cu numărul 2 dreapta, aproape de-asupra fosei. A orchestrei. Am la mine trei obiective: de bază 70-200 mm f4 IS L USM (cu inel de prindere pe trepied), 50 mm F1,2 L USM și un Sigma fish eye diagonal de 15 mm f2,8. Toate (pe rând) pe un Canon EOS 5D Mk III (fixat pe modul silențios de declanșare, ceea ce îmi permite să fotografiez fără teama de a deranja publicul la pasajele în care se cântă fără orchestră). Mă mai ajut, de un monopied Giottos, pentru situațiile în care timpul de expunere este mai lung (pe care am montat teleul și gripul aparatului, pentru o mai bună priză la încadrarea pe vertical...

70-200 (la 70 mm), 1/160, f 6,3. Urmăresc la încadrare imaginea interpreților principali reflectată în pantalonul-oglindă din partea opusă a scenei și, pe cât posibil, reflexia celor doi pe podeaua scenei, reflexie dată de lumina întoarsă din oglindă. O focală mai lungă m-ar fi ajutat să prind reflexia celor doi pe podea în întregime. La editare păstrez și partea din dreapta imaginii, unde în dreapta sus am o altă reflexie albă, asemănătoare unei luni. Am considerat că astfel compoziția capătă greutate, chiar dacă distribuția personajelor în cadru este, cumva, în afara ”tratatelor” de încadrare cunoscute. ISO 1000, compensare expunere - 1/3 diafragmă.

Aceeași gândire (de fracțiune de secundă), același obiectiv, la 100 mm, 1/200, f 5,6. Aceeași compoziție cu ajutorul reflexiei în pantalonul-oglindă, reflexie care întoarce lumina dând umbră în fața înterpreților (de astă dată doar se ghicește reflexia), în schimb, față de primul cadru, în dreapta celor doi (jos) am reflexia coliviei din spate dreapta, ceea ce dă un element inedit în cadru. ISO 1000, fără compensare de expunere.

Obiectivul 50 mm f 1,2, timp de expunere 1/200, f 4,5, ISO 1600. Un timp scurt de expunere, ales pentru a ”îngheța” mișcarea celor doi dansatori. Lumină combinată - tungsten, halogen, neon - compensare expunere - 2/3 diafragmă.

Un cadru foarte greu de realizat tehnic, datorită diferenței mari de lumină între scenă, fosă și sală. Obiectivul de 15 mm, ISO 1000, timp de expunere 1/40 secunde, f 9, compensare expunere - 1, 1/3 diafragmă. Un cadru în care am prins scena, fosa și aproximativ 40% din stal. La editare am mai închis partea scenei și am deschis zone din stal, loje și balcon. O imagine de atmosferă, tehnică...

70 - 200 la 173 mm, ISO 1600, timp de expunere 1/200, f 4,5, compensare de expunere - 1/3 diafragmă. Interpreta este clar detașată de fundal datorită diafragmei deschise aproape de valoarea maximă, culorile verde, albastru și roșu compun cromatica acestui cadru, iar tejgheaua barului, roșie, taie aproape în două cadrul pe orizontală, în antiteză cu verticala corpului interpretei, o ”cruce de foc” amintind de finalul tragic al piesei.

Și aș putea continua așa până spre dimineață. Imagini făcute în viteza desfășurării spectacolului, cu variantă de încadrare, de focus, de diafragmă și timp de expunere și de compensare și ISO luate în fracțiune de secundă. Sper să înțeleagă cât mai multă lume ce am scris și, poate, cândva să ajute la cineva!

08.05.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 128

Câte chipuri, atâtea suflete! După fiecare dintre ele se ascunde o poveste, ochii spun despre tristeți și bucurii înrădăcinate în suflet prin văz, gura poartă amarul sau dulceața trăirilor simțite prin gust, inima... inima nu se vede, dar sigur pâlpâie în piept ca o flacără ce nu se stinge niciodată până când!

  

07.05.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 127

”La Traviata”, un spectacol nou al Operei Naționale Române din Iași, regia Beatrice Rancea, scenografia și costumele Doina Levintza. O montare foarte vizuală, în care se folosește fericit turnanta scenei, tablourile în care întreaga distribuție participă la acțiune fiind spectaculoase. Peste toate, interpreții principali sunt și niște actori desăvârșiți, ceea ce dă un farmec aparte și o tensiune extraordinară montării.

Imagini cu interpreții principali, Lăcrămioara Maria Hrubaru Roată (Violetta Valery) și Cosmin Marcovici  (Alfredo Germont).

06.05.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 126

Opera Națională Română din Iași, ”La Traviata” în regia lui Beatrice Rancea și scenografia Doinei Levintza, un spectacol nou, plin de culoare, de oameni frumoși și talentați care îi dau viață, un eveniment la care trebuie neapărat să participați. Premiere sâmbătă 10 și duminică 11 mai (două distribuții). Imagini de la premiera cu Ana Maria Donose (Violetta Valery) și Florin Guzgă (Alfredo Germont). 

05.05.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 125

Aflu de pe FB o chestie care mă ”sidefează”: un domn Fudul îi gobește doamnei Doina o imagine - fotografie cu prigorii, șterge semnătura și o pune pe a lui și trimite imaginea la un Salon de fotografie din Anglia unde este și acceptată. Amu chestia asta nu e singulară. Are multe pluraluri (nu neapărat englezești), de-a lungul istoriei mulți fotografi și-au însușit poze ce nu erau ale lor și au participat cu ele pe ici pe colo. Treaba este că nenea cel Fudul este un pozar cunoscut pe la noi, mare membru AAFR (oare l-o da afară de acolo pentru furăciunea asta? Alooooooooooo, Boieru Președinte Negrea, ce zice la statut de furăcioși? Sau e bine așa?) și bașca Doctor în Istorie pe la Universitatea din Bucale. Ce-o fi fost în capul lui de Doctor habar n-am, cert e că amu, după ce-a fost dovedit de șutitor, sta ca struțul cu mecla-n pământ și nu zice nimic la ăia care-l boscorodesc. Încurcate-s căile fotografiei Bre!

Paralel cu treaba asta de furăciune, stau și mă gândesc că, din 2008 de când am început să mă ocup de cei care-și doreau să devină Fotografi mi-au trecut prin calculator zeci, sute, mii de imagini. Nu m-am îndurat niciodată să le șterg de pe harduri. Le-am stocat și cred că la ora actuală bat pe undeva pe la 10.000 de imagini, dacă n-or fi mai multe chiar. Multe nu spun nimic, dar sunt și imagini bune și imagini extraordinare printre ele. Cum ar fi să-mi însușesc una, măcar una, dintre ele și să spun că este a mea și să fac nu știu ce măgărie cu ea? Ar însemna că am trăit degeaba până acum, Că toată zbaterea mea pe tărâmul fotografiei nu a fost decât o cumplită minciună. Că toate declanșările pe care le-am făcut apăsând pe butonul aparatului de fotografiat au fost câte o secundă (fiecare declanșare) smulsă din timpul vieții mele, iar acum nu mai am decât puțin, foarte puțin de trăit, sau mai rău, deja sunt o amintire. Nu m-am gândit niciodată să-mi însușesc o imagine de la altcineva. Oricât mi-ar fi plăcut când am văzut-o. Pentru că mereu am știut că pot face și eu una mai bună, mai moțată, mai a mea și numai a sufletului meu. Altfel aș fi trăit degeaba cu aparatul în dreptul sufletului meu mic, ca un suflet de pasăre speriată de furtună!

P.S. ce am scris mai sus rezultă doar din spusele doamnei Doina. Până acum domnul Fudul nici n-a confirmat, nici n-a infirmat tărășenia. Chiar sunt curios... un neuron îmi zice ceva de o făcătură!