11.08.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 195

Corabia cu Suflete (6) - amintiri dintr-o expoziție viitoare!

Duminică de-mprumutat
Când ai venit printre poteci
Și am crezut că nu mai pleci.
Dar ai plecat!

Multe-ar fi de spus... și mai multe-ar fi de înțeles. Dar numai tu le înțelegi, în oricâte cuvinte alese le-ai îmbrăca. Cică în noaptea asta de duminică care a trecut de câteva minute luna e Super. Adică Super lună. Mai mare, mai rotundă, mai arătoasă și mai devreme-acasă. Fotografii se dau de ceasul morții să-i facă portretul. Să o facă mireasă. Oare câți dintre ei vor reuși? Pentru mine Luna aceasta strălucitoare a fost, mereu, femeia de lângă mine. Mereu am iubit-o ca și când ar fi fost ultima Femeie - Lună din viața mea. Și mereu mi-a fost rușine să o fotografiez. Să-i fac portretul. Am preferat să-i păstrez strălucirea pentru mine. Să mă bucur numai eu de aura ei de frumusețe și mister. Și îmi este greu să povestesc, cuvintele sunt prea puține pentru a spune. Doar amintirea îmi face inima să bată tare - tare, bum - trosc, trosc - bum, de a trebuit să o trec pe pastile ca să-și astâmpere emoțiile. Am iubit cu disperare, am înțeles sau n-am înțeles, am câștigat și mai mult am pierdut, dar am privit, în fiecare noapte Luna rotundă și fără de asemănare de lângă mine. Nici nu mă miră că acum amintirile se scriu singure, ca atunci când le-am trăit și mi-au ars palmele care mângâiau. ”... a iubi - aceasta vine tare de departe-n mine...” spunea poetul cândva. Și câtă dreptate avea Prieteni. Mereu amintirile ne copleșesc la ceas de singurătate, mereu ne umplu secundele în trecerea lor sacadată spre ziua ce vine!

10.08.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 194

Corabia cu Suflete (5) - amintiri dintr-o expoziție viitoare!

Ziua de Duminică... Ce să vă spun despre ea? Cum să vă pot face să o înțelegeți așa cum o trăiesc eu de ceva vreme. De cum o strâng la piept din șapte în șapte zile și de cum mă trage după ea prin ”cenușa imperiului” de neiubire și de nenoroc? Ziua de Duminică... o zi frumoasă de rugăciune și de mântuire, de dragoste de aproapele tău și de împlinire sufletească - ceea ce vă doresc și vouă, celor care citiți pe aici! Ziua de Duminică... când singurătatea te ține în casă (mai sunt și așa oameni, pedepsiți de întâmplare), când nici muzică, nici glas subțire de zână nu-ți pătrunde în oase, când lumina parcă e întuneric și întunericul e negru de parcă ai sta cu ochii cârpiți, neputând a-i deschide. Când simți că timpul s-a oprit în loc și nimeni și nimic nu-l mai poate porni până în secunda unu a zilei de luni.

Ziua de Duminică... o pedeapsă pe care mi-o asum, așteptând și sperând să se-nfăptuiască Minunea. Adică 1 și cu 1 să poată face, în sfârșit, măcar cu 1 mai mult decât 1. În rest este viața noastră, a fiecăruia, duminica noastră de povestit, de trăit, de simțit, de iubit și, într-o altă duminică (dacă nu s-a întâmplat într-o luni, într-o marți, într-o miercuri, într-o joi, într-o vineri sau într-o sâmbătă) de murit!

09.08.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 193

Emoție de toamnă...

Am mai spus-o, o repet și am s-o mai repet de multe ori: întâmplarea face, de cele mai multe ori ”legea” în fotografie. De dimineață prin Grădina botanică din Iași... undeva, la întretăierea a două crengi uscate un păianjen și-a țesut o bucățică de pânză deasă-deasă. În ea s-a prins o frunză de vreo 4 centimetri care s-a uscat și, hăt de astă primăvară, câteva flori scuturate dintr-un liliac. Frunza ne ”povestește” despre toamnă. Fostele flori de liliac parcă sunt păsări care-și iau zborul spre ținuturi mai calde. Pânza de păianjen ne povestește despre timp, despre curgerea lui, două crenguțe delimitează cadrul la stânga și la dreapta. Pe fundal, printre verdele (încă) al frunzelor depărtate 

09.08.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 192

Corabia cu Suflete (4) - amintiri dintr-o expoziție viitoare!

Nici n-am prins de veste când s-a întâmplat. Cum s-a întâmplat. Ce energii s-au consumat de am ajuns la concluzia asta teribilă... Chiar, habar n-am când am îmbătrânit. Așa, brusc și dintr-o dată. Ochiul vede, încă. Bine. Desparte lumina de umbră și umbra de întuneric. Mâna încă n-a ajuns să tremure. Oricât de greu ar fi aparatul pe care-l ține îndreptat spre nemurire. Sufletul... Ăsta e brici. Tânăr și cocoș nevoie mare. Țanțoș - chiar dacă motorașul care-l face să toarcă e trecut de ceva vreme pe pastile - cu năbădăi și du-te-vino-sus-jos mai ceva ca în caruselele alea rusești din bâlciurile copilăriei. E bine Nene. Per total... Doar că nu mă mai uit pe stradă, de vreo două zile, după femeile frumoase care trec pe lângă mine plutind în hainele lor vaporoase și transparente. Numai că am îmbătrânit și nu mi-am dat seama, ocupat fiind cu mersurile lumii, cu rosturile ei atât de complicate și nemaivăzute și nemaiauzite. Nu știu dacă este de bine sau o fi de rău, dar ce te faci cu dragostea, chestia aia care te face să nu atingi pământul când îți frige tălpile cu praf de stele cules de pe colțurile inimii? Atunci, dintr-o dată te trezești că ochiul nu mai este așa de ager ca înainte, că mâna refuză să mângâie pielea catifelată de căprioară cuminte, că sufletul e în relaș-relache și nu mai comandă corabia să meargă drept înainte pe apele învolburate ale depărtării din aproape-n aproape. Bătrânețea, un nou mod de a înțelege lumea din jur, o nouă poveste de scris și țesut pentru zilele ce vin.

Și într-o zi, când plecăm în poveste în poveste... Heiiiiiii! Depinde doar de tine, Bătrâne, să mai poți depăna cele 1001 de nopți.

08.08.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 191

Corabia cu Suflete (3) - amintiri dintr-o expoziție viitoare!

Ochi... ochii sunt pentru ca să vedem. Frumusețea.

Urechi... urechile sunt pentru ca să auzim. Să ne minunăm apoi. Să percepem câte și mai câte dintre sunetele lumii acestea de arșiță și ger.

Gura... gura este pentru ca să putem săruta. Simplu și apăsat. A iubire. A patimă. A disperare.

Limba... limba este pentru a putea simți gustul. Amar al nefericirii. Dulce al iubirii. Dulce-acrișor al vieții în doi și, musai, gustul femeii pentru care-ți bate repede-repede ea, inima (o vom lăsa la urmă).

Mâinile... mâinile sunt două (ca și ochii și urechile) pentru a putea mângâia. Fără-ncetare, fără durere, fără lacrimi, fără de păreri de rău. Ele, mâinile, au ochii lor proprii, ochi care văd și-n întuneric pe unde să mângâie, au și buzele lor proprii, buze care știu mereu unde trebuie și, mai ales cât de tare sau moale sau apăsat sau lin, sau fără-ncetare să sărute mângâierile.

Inima... inima este ceva care bate și bate și bate și bate. Mereu și mereu și mereu. Când mai repede, când mai încet, când mai năvalnic, așa ca-ntr-o simfonie ajunsă la apogeu, când mai aproape de pământ, ca-ntr-un tango în care încape toată lumea aceasta plină de șoapte...

În rest e ciudat. Adică tinerii sunt bătrâni și bătrânii ar trebui, nu-i așa, să fie tineri. Sau invers. Adică bătrânii ar trebui, nu-i așa, să fie tineri și tinerii sunt bătrâni. Na că le-am încurcat și nu știu cine le mai poate descurca de acum încolo, Prieteni! 

07.08.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 190

Corabia cu Suflete (2) - amintiri dintr-o expoziție viitoare!

Patriarhul României, Teoctist - Mănăstirea Vorona, 2008

Trecători prin lumea aceasta de păsări și gânduri ne împletim viața, la început urcând - agățați cu sufletul de zbaterea secundei care ne mistuie - mai apoi coborând - călărind aceeași secundă, din ce în ce mai grăbită, din ce în ce mai scurtă decât vraja secundei de la urcare... Ne naștem singuri, călătorim apoi, oprindu-ne în mai scurte (sau mai lungi)  respirări, pentru a da un sens destinului care ne-a fost hărăzit de către ursitoare, pentru a găsi sau înfăptui Minunea fără de care însăși existența noastră nu ar fi scrisă în cartea timpului zburător, apoi, mai târziu sau mai devreme - după caz - ne întrupăm și noi într-un suflet de pasăre pentru a ne continua aventura. Doar amintirea rămâne, la început mai pregnantă în respirarea celor care ne-au cunoscut, apoi din ce în ce mai estompată, până se pierde în zarea albastru - verzuie, ca ochiul păsării care ne poartă tăcerea. După aceea nu mai este nimic. Nici măcar adierea de vânt dintr-o seară fierbinte de vară!

06.08.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 189

Corabia cu Suflete (1) - amintiri dintr-o expoziție viitoare!

Dac-ar fi...

Dac-ar fi să vii să pleci

Ți-aș aduce la picioare

Neumblatele poteci.

Și o floare care doare.

Dac-ar fi să vii să pleci

Într-o zi ca într-o noapte

Te-aș iubi. Singurătate

Care-nvii și care treci.

Dac-ar fi să pleci să vii

Dac-ar fi așa Minune

Toate ar avea un nume:

Ochii tăi, pierduți copii

Când de frunză, când de cer,

Când a arșiță, când ger!

Într-o zi, ca în orișice care ”într-o zi” din multele zile care-au trecut, mai aiurea sau mai cu sens până acum, am văzut-o pe ea, singurătatea mea de frunză și cer. Nu am căutat-o, nu m-a găsit. Era așa... nici nu știu bine dacă noapte sau zi - prin celulele meu se amestecă amândouă te miri când - și mă privea cu sufletul. La vedere. Cum nu m-a privit nimeni niciodată. Hei... Minune - am zis eu luând-o de mână - trenul ăsta duce la capătul lumii? 

05.08.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 188

”Să învățăm Fotografiind” - pentru cei care iubesc Fotografia și le place mersul pe jos:

Să învățăm fotografiind

Asociația FotoIași organizează în perioada 30 august – 25 octombrie 2014 un nou Concept de Curs de Inițiere pentru Pasionații de Fotografie – ”Să învățăm fotografiind”

Cursul, susținut de către artistul fotograf Ozolin Dușa, formator autorizat ANC (http://fotodusa.blogspot.ro/  https://www.facebook.com/dusa.ozolin  http://www.fotodusa.ro/index.php) se desfășoară sâmbăta și este structurat în 8 module, după cum urmează:  

Modulul 1

-Sâmbătă 30 august 2014 – ora 9.oo: întâlnire cu participanții, discuții despre desfășurarea Cursului, prezentarea echipamentului foto, cum funcționează aparatul de fotografiat, cum îl folosim pentru a imortaliza ”clipele noastre irepetabile”. Despre ”Fotografia de stradă” – un parcurs pe Bulevardul Carol I (Copou).

Modulul 2

-Sâmbătă 6 septembrie 2014 – ora 9.oo: deplasare la Ciurbești, ”Satul de lângă oraș” – despre ”Locuri” în fotografie. Setările aparatului de fotografiat – genurile fotografice și obiectivele folosite pentru fiecare în parte.

Modulul 3

-Sâmbătă 13 septembrie 2014 – ora 8,30: deplasare la Bârnova, ”Cerul de la marginea pădurii” – flori, insecte, decupaje. Cum folosim creativ ”diafragma” în fotografie.

Modulul 4

-Sâmbătă 20 septembrie 2014 – ora 8,30: ”Oameni și locuri (orașul văzut de sus)” – periplu fotografic de la Mănăstirea Galata și până în Cartierul Dacia. Despre ”timpul de expunere” și alte ”trucuri” de fotografiere pentru obținerea de imagini reușite.

Modulul 5

-Sâmbătă 27 septembrie 2014 – ora 8,oo: deplasare la ”Poiana cu statui” – secretul peisajelor reușite, despre ”lumină” în fotografie.

Modulul 6

-Sâmbătă 4 octombrie 2014, ora 9.oo: ”Oamenii (Portretul) în fotografie. Deplasare în zona centrală a Iașului. ”Secretele fotografiei de portret”, ”Portretul creativ – eseul fotografic”.

Modulul 7

-Sâmbătă 11 octombrie 2014, ora 10.oo: ”Fotografia urbană” – proiect fotografic în cadrul ”Sărbătorilor Iașului”.

Modulul 8

-Sâmbătă 25 octombrie 2014, ora 9,oo: ”Fotografia de arhitectură – nou și vechi în fotografie – orizontal sau vertical”. Seara (ora 20.oo) – ”Fotografia de noapte”.

-Imaginile realizate de către participanți la fiecare dintre ieșirile la fotografiat vor fi postate și analizate pe un Blog creat special pentru acest curs.

-Cursul se va finaliza cu o expoziție de fotografie care va cuprinde cele mai reușite dintre imaginile realizate.

-Locuri: 15

-Prețul Cursului: 350 lei

-Înscrierile se fac pe adresa de mail fotodusa@gmail.com – doritorii fiind rugați să specifice numele, prenumele, vârsta și un număr de telefon mobil la care să poată fi contactați.

-Relații și detalii la telefon: 0722 895 304

 

03.08.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 187

Astăzi am simțit ce înseamnă lipsa de antrenament. În două luni am fost abia a doua oară ”În grădină la Mihai”. Și s-a cunoscut. Ochii mei s-au dezobișnuit să ”vadă” acolo unde ceilalți nu vedeau nimic. Am ratat câteva imagini din cauza clarului pus aiurea. Din astea, mici și fără importanță. Ceva bun tot s-a întâmplat până la urmă: am auzit cântând Îngerii!

31.07.2014 - despre Fotografie cu dragoste - 186

Vernisajul de astăzi... jumătate dintre noi!

Foto: Mirela Cîmpeanu

Foto: Mihai Cantea

Foto: Iulia Iacoban

Foto: Marius Popescu